Prinţ şi cerşetor

Se spune că ne naştem toţi egali; avem aceleasi drepturi la naştere, respirăm acelaşi aer, suntem hrăniţi şi iubiţi în acelaşi mod. Sau asta vrem noi să credem ... Vedeţi voi, noi nu ne nastem toţi egali. Unii au mai multe drepturi decât îndatoriri, iar alţii invers... Unii respiră un aer al prosperităţii, pe când alţii un aer al claustrării. Unii sunt hrăniţi şi iubiţi dintr-un motiv profund sentimental, iar alţii sunt hrăniţi şi iubiţi dintr-o obligaţie umană. Încă mai crezi că ne naştem egali?

Învăţăm toti aceeaşi limbă română, aceleaşi principii matematice şi evenimente istorice la şcoală însă, de fapt, situaţia stă altfel: unii învaţă limba română la birou, pe când alţii învaţă la lumina lumânării. Alţii învaţă matematica asistaţi de profesori scumpi, iar alţii învaţă singuri cu un creion tocit pe bucăţi mici de hârtie. Unii învaţă istoria prin metode moderne, interactive, pe când alţii învaţă istoria trăind-o, ascultând-o de la bunicul olog/orb din război. Încă mai crezi că ne naştem egali?

Absolvim toţi 12 clase, însă unii termină pe „scurtătură”, iar alţii muncesc pe brânci. Unii au locuri de muncă obţinute tot pe „căi lăturalnice”pe când alţii abia ştiu cum să-şi mai drămuiască ultimul ban până la următorul salar. Toţi ajungem să iubim; unii iubesc „ambalajul” (şi de regulă au parte de cele mai bune „produse”), pe când alţii iubesc „conţinutul” (şi sunt mult mai câştigaţi). Unii merg la lucru cu maşina personală şi totusi se plâng, iar alţii merg zilnic pe jos zeci de km şi nu zic nici „au!”.

Deşi folosim toţi aceleaşi monede/bancnote, la unii banul vine mai repede şi mai mult, iar la alţii vine mai greu şi mai puţin... Toţi ajungem să ne îmbolnăvim. Însă la unii boala este învinsă în clinici din străinătate, pe când alţii boala învinge în spitalele autohtone.

Discuţia e mult mai lungă şi mai complexă decât atât. Cu cât „săpăm”mai mult, cu atât lucrurile se complică şă, inevitabil,ajungem la conluzia că viaţa, uneori, nu e dreaptă cu toţi. Nu e drept ca după multă muncă (fizică şi intelectuală) să primeşti atât de puţin, în vreme ce „şmecherii” obţin instantaneu ce îşi doresc.

Însă un lucru este cert: dacă e să fim egali măcar o dată în viaţă, acel moment este acela în faţa morţii. În faţa morţii suntem o apă şi un pământ: nu contează că am fost bogaţi, săraci, fericiţi, neîmpliniţi, iubiţi sau nu. Toţi (?)  vom ajunge să ne luăm rămas bun de la rudele rămase în viaţă, lăsând în urmă numai ce am construit o viaţă întreagă... O amintire atât fizică, cât şi spirituală, care să fie un exemplu de conduită pentru ceilalţi.

Ştiu că ai şi tu momente grele când îţi este greu, când simţi că munceşti în zadar şi că e nedrept ce ţi se întâmplă. Învaţă să îţi faci norocul cu mâinile tale şi să nu te opreşti niciodată din luptă, oricât de improbabil ar fi succesul. Continuă să visezi, să lupţi, să înveţi, să câştigi!

Pentru toţi cititorii mei,  cu drag.

Roxana

Mesaj către embrioni

Salutare, embrion humanoid!

Felicitări că ai ajuns în acest stadiu al evoluţiei tale (unii ca tine nu au avut acest noroc).  Bun venit într-o nouă lume. O lume nebună, ciudată, perversă  dar interesantă şi frumoasă (cică). O lume în care îţi vei (re)descoperi instintele primare de supravieţuire, căci viaţa este o junglă unde doar cei puternici înving. O lume în care vei învăţa să iubeşti, să lupţi, să te zbaţi, să plângi, să suferi  şi... să o iei de la capăt. Vei intra în această lume plângând, ţipând, şi vei sfârşi în aceeaşi manieră. Primul cuvânt va fi cel al fiinţei care te-a purtat în pântec şi din care vrei cu nerăbdare să ieşi, însă vei sfârşi dorindu-ţi să retrăieşti aceste ultime clipe de linişte. ( ,, Mamă, mai naşte-mă o dată! ,, -Iona). Vei avea şi suişuri, dar şi coborâşuri. Dacă mă întrebi pe mine, viaţa este un mix în care predomină coborâşurile, însă depinde numai de tine dacă vrei să fii de absorbit de acestea.

Este o lume în care vei învăţa că nu toate sunt ceea ce par a fi. Oamenii nu sunt mereu amabili şi bine intenţionaţi, ci în spatele măştilor perfecte se poate ascunde un om care să te vrea hrană pentru viermi.

Este o lume în care vei învăţa să iubeşti, dar şi să suferi. Vei afla că poveştile pe care le vei auzi despre Făt-Frumos şi Ileana Cozânzeana sunt doar nişte născociri ale unor oameni care aspiră spre un echilibru emoţional (şi care eşuează). Vei învăţa că, deşi iubeşti o persoană, aceasta te va răni (cu sau fără voie) fără să îi pese că sufletul tău e „mic, trist, singur şi dezamăgit”. Dar tu va trebui să ierţi şi să iubeşti  dacă aşa îţi va dicta inima. Astfel, vei ajunge la concluzia că dragostea este unul dintre cele mai fragile sentimente şi, totodată, unul dintre cele mai distrugătoare. (,,Foamea de dragoste este mai greu de potolit decât foamea de pâine,, Maica Tereza).

Vei învăţa că nu întotdeauna îţi vei primi răspunsurile la cele mai arzătoare întrebări/dorinţe şi că trebuie să te mulţumeşti cu puţin. Iar acel puţin poate însemna totul dacă este exact ceea ce cauţi. ( Şi că, absenţa acelui puţin te va marca, însemna în suflet).

Vei învăţa că uneori lumea te va favoriza mai mult dacă deţii cât mai multe "hârtii" şi "cartonaşe de plastic". Banii, căci aşa se numesc, vor face diferenţa de multe ori iar inima şi mintea vor fi puse pe locul secund.

Vei învăţa că mereu vei avea ceva de învăţat şi să te bucuri de ceea ce alte fiinţe au creat: artele, muzica, ştiinţele. Vei învăţa să te (re)descoperi prin intermediul acestora şi vei fi uluit de câte procese fizico-chimice au loc zilnic în corpul tău.

Vei învăţa că un cuvânt, un ton nepotrivit al vocii poate să doară mai tare ca o palmă. Cuvintele dure (venite mai ales de la cei dragi) îţi vor sfâşia sufletul, însă tu NU trebuie să le răsplăteşti cu aceeaşi monedă.

Vei învăţa că singurătatea îţi poate fi şi prieten, şi refugiu, dar şi duşman. „Primăvara” din sufletul tău îţi va ţine de cald când afară e ger, iar „frigul” din suflet îţi va umbri trupul atunci când e prea cald afară. Vei învăţa că a fi singur nu este un semn de slăbiciune sau de inadaptare, ci o alegere personală şi un mod de viaţă, adoptat în urma „loviturilor”exterioare.

Vei învăţa să apreciezi toţi oamenii, indiferent de rasă, vârstă, sex, poziţie socială şi că de la fiecare vei avea de învăţat câte ceva. Să alegi mereu numai ceea ce este mai bun la aceştia si să nu uiţi să le întinzi o mână de ajutor şi celor care te-au ajutat, dar şi celor care te-au „îngropat”.

Vei învăţa să apreciezi oamenii dragi de lângă tine pentru că, într-o rea zi, aceştia nu vor mai fi iar dorul te va mistui. Însă amintirile, zâmbetele, cuvintele dulci, cuvintele scrise pe o foaie şi gesturile mărunte îţi vor rămâne mereu în suflet. Vei învăţa că, deşi duci dorul cuiva, acea persoană nu e obligată să simtă la fel, dar tu trebuie să continui să iubeşti, să trăieşti.

Vei învăţa să transformi cuvintele răutacioase şi maliţioase ale celor care îţi vor răul în cuvinte de încurajare care să te motiveze să lupţi şi mai mult.

Vei învăţa să nu judeci dupa „ambalaj” ci după suflet şi că o privire, atingere, poate însemna mai mult decât 100 de cuvinte. De asemenea, vei afla că mintea (raţiunea umană) si inima trebuie să conlucreze în orice şi că oamenii care îţi pătrund în inimă Nu vor mai ieşi, oricât de mult ai încerca să susţii contrariul.

Sper că nu te-am speriat, om mic. Într-un final, trebuie să ştii CUM, CÂT şi CU CINE să trăieşti. Bucură-te de toate clipele frumoase şi depăşeşte cu demnitate clipele de cumpănă. Analizează cu mintea dar alege mereu cu inima. Nu răni persoanele pe care le-ai iubit şi trăieşte în armonie cu ceilalţi. Viaţa este unul dintre cele mai fragile „daruri” ale oamenilor.

Nivelul ocitocine începe să crească. Te frămânţi, te agiţi. E timpul! Încă 2 secunde de „viaţă fără probleme” şi ... lumină!!!

4 letters

“Only once in your life, I truly believe, you find someone who can completely turn your world around. You tell them things that you’ve never shared with another soul and they absorb everything you say and actually want to hear more. You share hopes for the future, dreams that will never come true, goals that were never achieved and the many disappointments life has thrown at you. When something wonderful happens, you can’t wait to tell them about it, knowing they will share in your excitement. They are not embarrassed to cry with you when you are hurt or laugh with you when you make a fool of yourself. 

Never do they hurt your feelings or make you feel like you are not good enough, but rather they build you up and show you the things about yourself that make you special and even beautiful. There is never any pressure, jealousy or competition but only a quiet calmness when they are around. You can be yourself and not worry about what they will think of you because they love you for who you are. The things that seem insignificant to most people such as a note, song or walk become invaluable treasures kept safe in your heart to cherish forever. Memories of your childhood come back and are so clear and vivid it’s like being young again. Colours seem brighter and more brilliant. Laughter seems part of daily life where before it was infrequent or didn’t exist at all. A phone call or two during the day helps to get you through a long day’s work and always brings a smile to your face. 

In their presence, there’s no need for continuous conversation, but you find you’re quite content in just having them nearby. Things that never interested you before become fascinating because you know they are important to this person who is so special to you. You think of this person on every occasion and in everything you do. Simple things bring them to mind like a pale blue sky, gentle wind or even a storm cloud on the horizon. You open your heart knowing that there’s a chance it may be broken one day and in opening your heart, you experience a love and joy that you never dreamed possible. You find that being vulnerable is the only way to allow your heart to feel true pleasure that’s so real it scares you. You find strength in knowing you have a true friend and possibly a soul mate who will remain loyal to the end. Life seems completely different, exciting and worthwhile. Your only hope and security is in knowing that they are a part of your life.” 

― Bob Marley

Roze

În grădina sufletului primăvara a sosit mai repede. Spinii, mărăcinii şi scaieţii s-au uscat de mult, iar în locul lor au apărut gingaşii ghiocei. Atât de albi, atât de puri, dar atât de vulnerabili ... Pe alocuri, boboceii de trandafiri stau să se deschidă. Unii sunt roşii, altii roz, iar alţii galbeni. Dar numai unul este regele trandafirilor, numai unul surprinde şi fascinează, numai unul domină prin rafinament şi senzualitate: trandafirul roşu. Trecut prin aceleaşi operaţiuni de curăţare şi copilire ca şi fraţii săi mai mici, acest veteran al grădinii sufletului, trandafirul roşu înfloreşte întotdeana primul.

Spinii însă s-au înmulţit. Parcă sunt mai mari, mai deşi şi mai ascuţiţi, mai ales pe cel roşu. Însă căldura sufletească îi va usca, iar florile vor putea fi culese fără durere... În aer se simte o mireasmă suavă, delicată dar discretă. Atât de discretă încât nu toţi fluturii sunt atraşi de aceasta.

Curând, trandafirii vor decora cu petalele lor rubinii toate ungherele sufletului, hrăniţi fiind de bucuria, împlinirea şi căldura sufletească. Cu toate că ghioceii vor muri curând şi bobocii de trandafir vor fi înconjuraţi de spini şi mărăcini, aceştia vor lupta şi vor rezista. Copileala timpurie i-a întărit, iar aceştia sunt mai puternici ca niciodată. Chiar dacă asupra lor se vor abate şi averse de lacrimi şi înnorări temporare, trandafirul roşu va zâmbi şi străluci şi mai tare dupa ce furtuna a trecut.

Iar la iarnă, sub pătura groasă a omatului, trandafirul roşu va hiberna, pentru ca la primăvară să răsară până şi din cel mai rece şi nefertil pământ. Şi atunci, în razele soarelui, trandafirul roşu îşi va desface din nou bobocul, eclipsând şi dominând spinii şi mărăcinii...  

"Meet me halfway" ...

Daca as alege sa scriu o lucrare despre calea de mijloc as porni de la o vorba a Apostolului Pavel: “ Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos.” (I Corinteni 6, 12). Exemplificand, calea de mijloc inseamna evitarea exceselor, masura, echilibrul  in fapte, vorbe, dorinte si trebuinte. Calea de mijloc este asezata undeva intre da si nu, intre nici prea-prea, nici foarte-foarte. Atat in sistemele filosofice cat si in cele religioase si/sau morale regulamentul de aur este calea de mijloc si imi voi sustine afirmatia in randurile care urmeaza.

In primul rand, daca ar trebui sa abordez conceptul de “cale de mijloc” din punct de vedere religios, acesta este indispensabil atingerii scopului suprem, si anume mantuirea sufletului. Un echilibru intre bine si rau, intre timp liber si rugaciune, intre ganduri si fapte, asigura o viata armonioasa si in concordanta cu rigorile religioase. Desigur, nu toata lumea (care pretinde a fi spirituala) reuseste sa puna in aplicare toata dogma religioasa, insa daca se incearca impunerea unui auto-control in deprinderile mai putin benefice, atunci calitatea vietii se va imbunatati considerabil. Iar dogma religioasa poate veni in sprijinul nostru.

In al doilea rand, calea de mijloc poate fi vazuta si ca pe un stil de de viata echilibrat, care sa ne asigure  sanatatea trupeasca si cea mentala atat de necesara. O viata lipsita de excese (alimentare si nu numai) ne va ajuta sa ne dezvoltam armonios (fizic si spiritual) , contribuind astfel la fericirea vietii in cuplu/familie. De asemeni, o viata lipsita de invidie, rautate, violenta si orice alt exces de temperament va consolida dezvoltarea armonioasa a sanatatii mentale (care e la fel de necesara ca si cea trupeasca).

Da, traim vremuri ciudate. Calea cea mai echilibrata ti-o creezi indififerent de ceea ce se intampla in lume, de mediu social sau de conceptiile altora. Este un stil de viata, cum spuneam, care este optional; doar noi putem decide daca adoptam acest stil de viata sau daca mergem pe principiul “carpe diem” si actionam la impuls. Este o cale interioara, de transformare. Calea de mijloc nu este accesibila oricui, necesitand un grad inalt (?) de cultura, vointa, educatie si, de ce nu, diplomatie. Va doresc tuturor sa va gasiti propriul vostru echilibru interior care va aduca armonie si pace in suflet.