Operatiunea "Moş Crăciun"

Nu cred că nu există pe lumea asta vreun puşti care să nu-l fi întâlnit pe lagendarul Moş Crăciun.Mai gras,mai slab,cu barba mai lungă sau mai scurtă,Moş Crăciun a bucurat pe fiecare dintre noi cel puţin o dată.

Îmi amintesc cu nostalgie de serile pline de emoţie din seara de Ajun.De cum se întuneca afară,stăteam cuminte ore în şir pe hol şi ascultam cu inima cat un purice pe casa scării,poate-poate auzeam vreun pas greoi care încerca sa urce...Eram atât de emoţionata încât  nu băgam de seamă absenţa unuia dintre parinţi care trebuia "să plece la magazin"...Vă daţi seama ca atunci când îl vedeam pe Moşul nu mă mai interesa decât sacul acestuia.După ce se aşeaza "obosit" pe fotoliu,începeam să cânt la foc comandă cantece,colinde,pe care le mai şi greşeam din când în când...Însă uitându-mă la Mosul ăsta îmi veneau în minte tot felul de întrebări.De exemplu,de ce purta o mască din plastic cu 2 găuri pentru ochi?de ce nu era gras şi rumen la faţă,aşa cum îl vedeam la T.V?De unde ştia că nu purtam papucei de casă şi....unde îi era sania cu reni?!De multe ori am îndrăznit să îi întreb şi pe ei mei,însă răspunsurile nu erau convingătoare:

1.-Nu poarta masca!Ti s-a parut tie!(wtf?)
2.-A mai slabit si Mosul de la atata alergatura!
3-Cum de unde?De la spiridusi!D'ooohh!!
3-Chiar nu ai vazut ca sania era in balcon??

După împărţirea cadourilor şi promisiunile de a invaţa bine şi de a fi cuminte şi anul următor,Moş Crăciun pleca din casă la fel de misterios precum îşi făcuse apariţia.Apoi,după cateva minute îşi facea aparitia si celalalt membru al familiei care,evident,nu ştia "nimic" de cele întâmplate :))))Recunosc,ca şi acum,eram un bun "detectiv".Incepeam sa pun la îndoială veridicitatea Mosului.Ca sa ma conving ca Mos Craciun care vine este cel adevărat,i-am convins pe ai mei să nu mai plece nimeni la magazin decât după ce vine mosul.Săracii părinţi,puşi în încurcătură,au trebuie să apeleze la un "complice" care sa se deghizeze.Ce a urmat,este istorie...Într-un an,cred ca eram în clasa a .....patra(?),părintii erau amândoi acasa,când deodata s-au auzit batai în uşă.Moş Crăciun îşi făcu aparitia,mai sprinten şi mai amuzat decat în alti ani.Hmmm...să fie adevaratul Mos?Buuun...toate bune şi frumoase.După ce am cântat toate cantecele pe care le ştiam şi pe care nu le ştiam,i-am citit toate notele de F.B (foarte bine) din carnet ,sărind,evident,peste cele de B.:)).Impresionat,Mosul s-a aplecat să îmi dea cadourile.Dar....o vai!nu îmi vendea să cred ce vad!Falsul Mos Crăciun a uitat un element esenţial,pe care ochii mei vigilenţi l-au remarcat imediat:încălţămintea.Pe sub costum,am distins o pereche de blugi albaştrii,iar in picioare o pereche neagra de cizme cu..TOC!Aoleeu...Zâmbetul larg s-a transformat într-un suras trist,iar cadourile nu mai contau...Am dedus a doua zi că "impostorul" era verisoara mea,pe care am demascat-o  dupa perechea de cizme cu care a venit la noi în vizită.Nu stia mama de ce ma holbam la încălţămintea Ramonei:)).Le-am spus cu lacrimi în ochi descoperirea mea,iar raspunsul a fost,ca de obicei,neconvingator:"Da' ce,Mosul nu are voia sa poarte tocuri?"Atunci a fost ultima data cand a mai venit mosul la mine..Insa,acum realizez că am facut o greseală incercand sa tot fac pe detectivul.Mi-aş dori să fiu din nou copil şi să cred in astfel de lucruri.Norocul meu este ca această dorinţă mi s-a îndeplinit în mare parte!Datorită faptului că am un frate mai mic,care si el trebuie să îl cunoască pe mosul,retrăiesc cu bucurie an de an momentele acelea frumaose din copilărie.Ba anul trecut am avut ocazia să devin eu însumi Moş Crăciun:d.Nu vă pot descrie in cuvinte cat de amuzant era sa il vad pe Iustin stand in fata mea tremurand de emotie.Cu ocazia asta,am aflat raspunsul la intrebarea mea in copilarie,de ce poarta Mosul masca?Raspuns"Ca sa poată râde pe infundate!":))

M-am simtit din nou copil.Chiar dacă suntem oameni mari sau mici,adolescenţi sau batrani,avem nevoie de un Moş Crăciun,fie el gras,slab,cu tocuri sau nu.Sunt lucruri care EXISTA,chiar daca nu exista.Reflectaţi! :)Tu ce amintiri ai legate de venirea lui Mos Craciun?

P.S:Chiar daca melodia nu are legatura cu postul,va invit sa ascultati cea mai noua melodie a celori de la Kings of Leon-Pyro!Enjoy!

Primiţi cu colinda?

Se aproprie Ajunul Craciunului.Iar aşa cum este obiceiul,copiii,dar şi adulţii,se pornesc să colinde din casă în casă vestind tuturor Naşterea Domnului.

Răscolind prin cufărul de amintiri,îmi aduc aminte cu drag şi nostalgie de anii când,fiind mai micuţă,ascultam zile în şir colindele lui Ştefan Hruşcă la casetofon.De atunci,Crăciunul nu e Crăciun daca lipsesc colindele lui Hruşcă din casă.Seara de Ajun era una foarte specială pentru mine.Mergeam cu tata de mănută cu colinda pe la bunici,vecini,rude şi vecini......Bunica era întotdeauna prima colindată.Pe soba fierbinte erau puse la uscat cateva portocale care răspândeau un parfum îmbietor,pe care şi acum mi-l amintesc cu drag.Cu glasul subţirel,încă neşlefuit,cântam cu foc din colindele învăţate,identificându-mă,în mintea mea,cu o mare colindatoare.Nu mai contau pauzele in care îl întrebam pe tata "Ce urmează acum?"....Bunica era fericită.Mă lua în braţe şi îmi mulţumea cu lacrimi în ochi pentru colinde.Nu mă lasa să plec din casă până nu luam bancnota de 1.000 lei cu faţa lui Eminescu pe ea (aşa era atunci) , chiar daca de multe ori doar atât mai avea în portofel...Dar ce mai conta?Era Crăciun..De la bunica dădeam  o fugă şi la vecini,la o aruncătura de băţ distanţă.Cei doi bătrânei mă primeau cu mare drag şi mă ascultau cu lacrimi în ochi.Tanti Maricica mă servea cu julfă ("Pelincile Domnului" îi mai spuneam eu).Mmmmm.... ce bună eraa!!

După ce plecam de la vecini,urcam înapoi pe jos în oraş.O colindam pe naşa,pe mătuşa şi pe verişori şi la urmă pe vecinii din bloc.Ajungeam seara târziu acasă,imbujorată şi.. fericită.Cu toate acestea,simţeam că ceva lipseşte..Sau,mai bine zis,CINEVA.Ma uitam din 5 in 5 minute la ceas şi întrebam  "Când vine Moşuul??".Poate din cauza agitaţiei nu băgam de seamă că unul dintre părinţi "pleca până la magazin"  :-@  .Restul....sunt amintiri.Amintiri plăcute,aşa cum ar trebui să aibă orice puşti legate de Ajun.

Astăzi,multe lucruri s-au păstrat,multe s-au schimbat..S-au păstrat colindele,însă nu s-au mai pastrat gazdele....Unii au plecat în străinatate,alţii la facultate,alţii au îmbatrânit...şi eu pe cine mai colind??Până şi Moşul s-a schimbat,însă va voi povesti mai încolo.După toţi aceşti ani,s-a pastrat FAMILIA,iar asta e lucrul cel mai important:să ai cui sa îi împărtăşesti tot ce simţi,să spui "Te iubesc"...Ajunul se aproprie!TU ce amintiri ai legat de seara de Ajun si de colindat?Iar daca tot mi-am dedicat acest articol colindelor,am făcut o selecţie a celor mai frumoase colinde de Crăciun pe care să le ascultati cu cei dragi în jurul Bradului cu o cană de vin fiert cu scorţişoară şi portocală.Enjoyy!!:)



Create a playlist at MixPod.com