joi, 22 august 2013

Sarbatoare in do-re-mi

Astazi sufletul imi este in sarbatoare. Omul care de nenumarate ori mi-a incantat inima si auzul cu cele mai frumoase melodii, omul care mi-a alungat tristetea, plictiseala si care mi-a adus linistea, calmul si starea de bine, Claude Debussy, este celebrat astazi de Google printr-un Doodle cu ocazia implinirii a 151 ani de la nastere. Este primul an cand acesta este celebrat, inscriindu-se astfel in randurile compozitorilor consacrati de faimosul motor de cautare. Mie, personal, chestia asta cu Doodle-ul mi se pare o idee geniala, un mic "tratat" de cultura de generala usor de asimilat de fiecare datorita modului de prezentare a personalitatii/descoperirii/evenimentului respectiv. Ideea ar trebui preluata de cat mai multe site-uri, care ar trebui sa aiba o rubrica laterala cu "Aniversarile/ evenimentele zilei". (daca nu ma insel, ideea a fost preluata de vreo 2 televiziuni).

Haideti sa va ofer niste informatii despre sarbatoritul zilei, cu toate ca stiu ca sunteti saturati de atata informatie bibliografica: " Debussy s-a născut într-o familie de burghezi. Tatăl său deţinea un magazin şi mai lucra şi ca asistent tipograf şi funcţionar. Mama sa era croitoreasă. Talentul muzical al lui Debussy a fost descoperit de primul său profesor de pian, Mauté de Fleurville, care susţinea că studiase pianul cu Chopin, scrie Vasile Iliuţ în cartea sa, –“De la Wagner la contemporani - 100 de personalitati ale sec XX”.

Cunoştinţele sale de pian erau atât de strălucite încât în 1872 Debussy a fost admis la Conservatorul din Paris, la clasele lui Marmontel şi Lavignac. Avea să petreacă aici doisprezece ani, plini de conflicte şi răzvrătire, dar educaţia pe care a primit-o a fost într-adevăr foarte solidă.
  În 1884, graţie cantatei l'Enfant prodigue ("Copilul minune"), Debussy a reuşit să câştige marele premiu al Romei. Atunci când a fost anunţat, el a spus "Fie că voi fi crezut sau nu, pot totuşi să afirm că întreaga mea bucurie a dispărut... Am văzut clar atunci plictiselile, grijile pe care le aduce în mod fatal cel mai mic titlu oficial. În plus, am simţit că nu mai eram liber." Aceste fraze îl caracterizează perfect pe Debussy."  via gandul.info 
Azi e sarbatoare! O fiesta in do-re-mi-debussy. Alaturi de romanticul Chopin, muzica lui imi este ca un pansament, ca o grefa de piele pentru suflet. Doi artisti care se potrivesc manusa unei firi romantice, visatoare, sensibile dar si puternice in acelasi timp. Nu trebuie sa fii un mare cunoscator de muzica clasica pentru a asculta cateva  acorduri de pian. Mai lasati un pic muzica asta de duzina, comerciala, si invatati sa va auto-educati gusturile muzicale ascultand SI ALTCEVA. Inchideti ochii si lasati-va purtati de imaginatie in timp ce ascultati melodiile lui Debussy. Eu NU am cine stie ce cunostinte muzicale despre muzica clasica sau de pian, dar in schimb SIMT foarte multe. Am inceput cu "Nocturno" de Chopin si de la o singura melodie am ajuns sa stiu pe de rost pe putin 80 de melodii ale compozitorilor celebri de pian si vioara. Si, sincer va spun, cand trec de la 10 min de pian la un radio de duzina, simt ca mor. Cata lipsa de stil si emotie e in "muzica" anului 2013..Ascult de toate, insa "reactionez" la putine. Asta simt eu; poate sensibilitatea artistica si creativa ma fac sa afirm cele de mai sus, insa daca macar 1 cititor asculta si apreciaza ceea ce am postat, ma declar implinita.  Va voi atasa aici cateva dintre cele mai frumoase melodii (judecate dupa umila mea apreciere)  pe care le ascult cu mare drag de fiecare data cand simt nevoia cu speranta ca imi veti spune: "Da, imi place!" :)


[nu ai trait daca nu ai ascultat melodia asta cel putin o data]


[v-am ales si un colaj de melodii destul de voluminos. Stiti cum lucrez eu? Imi deschid in background un astfel de colaj linistitor si imi incep studiul. In timp ce invat, subconstientul asimileaza melodiile fara sa imi dau seama, astfel incat am ajuns sa le stiu aproape pe de rost. Incearca si tu!]

sâmbătă, 13 iulie 2013

Exagerari

Da, despre exagerari vreau sa vorbesc acum. Sau, mai bine zis, despre falsa impresie pe care unii oameni o au fata de "grandomani". Mai precis: sunt sigura ca ati intalnit cel putin o data in viata o situatie in care ati catalogat un comportament al unei persoane drept "exagerare" (sau ati fost chiar voi pusi intr-o situatie asemanatoare). Oare ati avut dreptate sau v-ati pripit in judecata?

Sa incepem cu inceputul... Este o linie foarte subtire intre a-ti spune ofurile, bucuriile, necazurile unei persoane apropiate pe un ton confesiv si a-ti spala rufele in public, plangandu-te/laudandu-te la toate casele. Dar, atentie, aceasta granita EXISTA! si, prin urmare, trebuie respectata. Este mult mai usor sa spunem despre o persoana care se bucura/plange/lauda ca exagereaza si ca streseaza pe toti cei din jur decat sa ne gandim daca, nu cumva, acele trairi sunt sincere si deloc "umflate" artificial. Este mult mai usor sa spunem despre o persoana ca se mandreste de perfomantele obtinute, decat sa ne gandim la efortul titanic si permanent depus de-a lungul timpul... Este mult mai usor sa spunem ca o persoana se victimizeaza, in loc sa ii analizam suferinta si sa ii oferim un sprijin. Suntem superficiali, invidiosi, rautaciosi, aruncam "sageti" cu aceeasi lejeritate cu care oferim "dulceturi". Nu ne gandim ca poate frustrarile, lacrimile unora au razbit la suprafata dupa ani buni de claustrare... Ne ferim sa ascultam bucuriile/ofurile celor din jur si sa ne bucuram (sau nu) alaturi de ceilalti. Impasibili. Reci.

Un exercitiu de omenie nu e greu... Un gand bun, o imbratisare calda (fie ea si virtuala) poate insenina ziua prea mohorata a unora. Nu va mai grabiti sa judecati, sa catalogati drept "exagerari", victimizari, gandurile altora. Nici nu stiti cand se intoarce roata si veti primi acelasi tratament (asta ca sa inchei intr-o nota de amenintare, muhaha).


Mnah, off topic vorbind, am scapat si de BAC, aka "Spaima absolventilor" care, intre noi fie vorba, a fost doar un "copilas rasfatat" pentru mine, nicidecum un "monstru", asa cum e privit de majoritatea elevilor. Mai mult stresul si teama de un "blackout" mi-au tocit nervii. Nu ca as vrea sa ma laud (a se citi prima parte a articolului, ptr cei care s-ar grabi sa ma catalogheze drept...) dar mie mi s-a parut usor si foarte accesibil. E drept, am invatat, dar si daca as fi prins muste la orele de romana, mate, etc. tot as fi facut de minim 5.Iar discutiile despre subiectul de la romana sunt nefondate, parerea mea. Cum poti tu, ca elev care dai bacul, sa nu inveti macar o poezie?! Mi se pare un gest sinucigas sa inveti tot ce tine de roman dar sa nu citesti (atentie, citesti!) macar o poezica amarata. Poate comoditatea si gandirea " Las' ca am timp sa invat" in ultima luna au dus la rezultate nemultumitoare. In fine, nemultumiri sunt si vor fi, dar vorba din popor: "Cum iti asterni, asa dormi".

Pentru cei care au intrat in vacanta mai devreme (sau care urmeaza sa intre), pentru cei care pierd cateva minute din viata lor si ma citesc, dar si pentru cei care "exagereaza", "victimeaza" in stanga si in dreapa, inevitabil...




vineri, 10 mai 2013

2 din cele mai frumoase reclame

Am descoperit astazi 2 reclame care au devenit virale pe Youtube si care m-au cucerit pe loc.
Prima este cea mai noua reclama de la Dove care este un experiment social destul de emotionant, intitulat Real Beauty Sketches si care-si propune sa demonstreze ca suntem mai frumosi decat credem.
Pentru acest experiment a fost recrutat un artist care face portrete robot, iar mai multe femei au fost rugate sa-si descrie diverse trasaturi ale fetei, fara ca artistul sa le vada. Apoi, pe aceleasi foi, artistul a mai desenat o data fetele femeilor, dar, de aceasta data, descrise de alte persoane.

A doua este o reclama de la Vodafone care o sa te faca sa te reindragostesti sau sa pui mana pe telefon si sa-ti suni prietenul/ prietena.Reclama arata evolutia unei relatii de la primul si pana la ultimul sarut, pe repede inainte si doar prin saruturi.
Pentru cei fericiti sau pentru cei nefericiti, pentru cei certati si orgoliosi, lasati mandria si sunati-l/sunati-o. ;)


Sursa:metropotam.ro

miercuri, 8 mai 2013

Doar...oameni

preluata:

"Sunt oameni care, deşi te însoţesc, nu înseamnă că îţi sunt alături.

Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, nu înseamnă că sunteţi împreună.
Sunt oameni care, deşi te aud, nu te ascultă. 

Sunt oameni care, deşi te ascultă, nu te înţeleg şi nu le pasă.
Sunt oameni care, deşi te privesc nu te văd. 
Sunt oameni care deşi te văd, nu te cunosc.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, sunt foarte departe de tine…
Sunt oameni care, deși te mângâie și te îmbrățișează, nu te iubesc.
Sunt oameni care, deşi te însoţesc pe drumul tău şi îţi fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri…"

duminică, 28 aprilie 2013

Prinţ şi cerşetor




Se spune că ne naştem toţi egali; avem aceleasi drepturi la naştere, respirăm acelaşi aer, suntem hrăniţi şi iubiţi în acelaşi mod. Sau asta vrem noi să credem ... Vedeţi voi, noi nu ne nastem toţi egali. Unii au mai multe drepturi decât îndatoriri, iar alţii invers... Unii respiră un aer al prosperităţii, pe când alţii un aer al claustrării. Unii sunt hrăniţi şi iubiţi dintr-un motiv profund sentimental, iar alţii sunt hrăniţi şi iubiţi dintr-o obligaţie umană. Încă mai crezi că ne naştem egali?

Învăţăm toti aceeaşi limbă română, aceleaşi principii matematice şi evenimente istorice la şcoală însă, de fapt, situaţia stă altfel: unii învaţă limba română la birou, pe când alţii învaţă la lumina lumânării. Alţii învaţă matematica asistaţi de profesori scumpi, iar alţii învaţă singuri cu un creion tocit pe bucăţi mici de hârtie. Unii învaţă istoria prin metode moderne, interactive, pe când alţii învaţă istoria trăind-o, ascultând-o de la bunicul olog/orb din război. Încă mai crezi că ne naştem egali?

Absolvim toţi 12 clase, însă unii termină pe „scurtătură”, iar alţii muncesc pe brânci. Unii au locuri de muncă obţinute tot pe „căi lăturalnice”pe când alţii abia ştiu cum să-şi mai drămuiască ultimul ban până la următorul salar. Toţi ajungem să iubim; unii iubesc „ambalajul” (şi de regulă au parte de cele mai bune „produse”), pe când alţii iubesc „conţinutul” (şi sunt mult mai câştigaţi). Unii merg la lucru cu maşina personală şi totusi se plâng, iar alţii merg zilnic pe jos zeci de km şi nu zic nici „au!”.

Deşi folosim toţi aceleaşi monede/bancnote, la unii banul vine mai repede şi mai mult, iar la alţii vine mai greu şi mai puţin... Toţi ajungem să ne îmbolnăvim. Însă la unii boala este învinsă în clinici din străinătate, pe când alţii boala învinge în spitalele autohtone.

Discuţia e mult mai lungă şi mai complexă decât atât. Cu cât „săpăm”mai mult, cu atât lucrurile se complică şă, inevitabil,ajungem la conluzia că viaţa, uneori, nu e dreaptă cu toţi. Nu e drept ca după multă muncă (fizică şi intelectuală) să primeşti atât de puţin, în vreme ce „şmecherii” obţin instantaneu ce îşi doresc.

Însă un lucru este cert: dacă e să fim egali măcar o dată în viaţă, acel moment este acela în faţa morţii. În faţa morţii suntem o apă şi un pământ: nu contează că am fost bogaţi, săraci, fericiţi, neîmpliniţi, iubiţi sau nu. Toţi (?)  vom ajunge să ne luăm rămas bun de la rudele rămase în viaţă, lăsând în urmă numai ce am construit o viaţă întreagă... O amintire atât fizică, cât şi spirituală, care să fie un exemplu de conduită pentru ceilalţi.
Ştiu că ai şi tu momente grele când îţi este greu, când simţi că munceşti în zadar şi că e nedrept ce ţi se întâmplă. Învaţă să îţi faci norocul cu mâinile tale şi să nu te opreşti niciodată din luptă, oricât de improbabil ar fi succesul. Continuă să visezi, să lupţi, să înveţi, să câştigi!

Pentru toţi cititorii mei,  cu drag.
Roxana

joi, 25 aprilie 2013

Mesaj către embrioni



Salutare, embrion humanoid!
Felicitări că ai ajuns în acest stadiu al evoluţiei tale (unii ca tine nu au avut acest noroc).  Bun venit într-o nouă lume. O lume nebună, ciudată, perversă  dar interesantă şi frumoasă (cică). O lume în care îţi vei (re)descoperi instintele primare de supravieţuire, căci viaţa este o junglă unde doar cei puternici înving. O lume în care vei învăţa să iubeşti, să lupţi, să te zbaţi, să plângi, să suferi  şi... să o iei de la capăt. Vei intra în această lume plângând, ţipând, şi vei sfârşi în aceeaşi manieră. Primul cuvânt va fi cel al fiinţei care te-a purtat în pântec şi din care vrei cu nerăbdare să ieşi, însă vei sfârşi dorindu-ţi să retrăieşti aceste ultime clipe de linişte. ( ,, Mamă, mai naşte-mă o dată! ,, -Iona). Vei avea şi suişuri, dar şi coborâşuri. Dacă mă întrebi pe mine, viaţa este un mix în care predomină coborâşurile, însă depinde numai de tine dacă vrei să fii de absorbit de acestea.

Este o lume în care vei învăţa că nu toate sunt ceea ce par a fi. Oamenii nu sunt mereu amabili şi bine intenţionaţi, ci în spatele măştilor perfecte se poate ascunde un om care să te vrea hrană pentru viermi.
Este o lume în care vei învăţa să iubeşti, dar şi să suferi. Vei afla că poveştile pe care le vei auzi despre Făt-Frumos şi Ileana Cozânzeana sunt doar nişte născociri ale unor oameni care aspiră spre un echilibru emoţional (şi care eşuează). Vei învăţa că, deşi iubeşti o persoană, aceasta te va răni (cu sau fără voie) fără să îi pese că sufletul tău e „mic, trist, singur şi dezamăgit”. Dar tu va trebui să ierţi şi să iubeşti  dacă aşa îţi va dicta inima. Astfel, vei ajunge la concluzia că dragostea este unul dintre cele mai fragile sentimente şi, totodată, unul dintre cele mai distrugătoare. (,,Foamea de dragoste este mai greu de potolit decât foamea de pâine,, Maica Tereza).

Vei învăţa că nu întotdeauna îţi vei primi răspunsurile la cele mai arzătoare întrebări/dorinţe şi că trebuie să te mulţumeşti cu puţin. Iar acel puţin poate însemna totul dacă este exact ceea ce cauţi. ( Şi că, absenţa acelui puţin te va marca, însemna în suflet).

Vei învăţa că uneori lumea te va favoriza mai mult dacă deţii cât mai multe "hârtii" şi "cartonaşe de plastic". Banii, căci aşa se numesc, vor face diferenţa de multe ori iar inima şi mintea vor fi puse pe locul secund.

Vei învăţa că mereu vei avea ceva de învăţat şi să te bucuri de ceea ce alte fiinţe au creat: artele, muzica, ştiinţele. Vei învăţa să te (re)descoperi prin intermediul acestora şi vei fi uluit de câte procese fizico-chimice au loc zilnic în corpul tău.

Vei învăţa că un cuvânt, un ton nepotrivit al vocii poate să doară mai tare ca o palmă. Cuvintele dure (venite mai ales de la cei dragi) îţi vor sfâşia sufletul, însă tu NU trebuie să le răsplăteşti cu aceeaşi monedă.
Vei învăţa că singurătatea îţi poate fi şi prieten, şi refugiu, dar şi duşman. „Primăvara” din sufletul tău îţi va ţine de cald când afară e ger, iar „frigul” din suflet îţi va umbri trupul atunci când e prea cald afară. Vei învăţa că a fi singur nu este un semn de slăbiciune sau de inadaptare, ci o alegere personală şi un mod de viaţă, adoptat în urma „loviturilor”exterioare.

Vei învăţa să apreciezi toţi oamenii, indiferent de rasă, vârstă, sex, poziţie socială şi că de la fiecare vei avea de învăţat câte ceva. Să alegi mereu numai ceea ce este mai bun la aceştia si să nu uiţi să le întinzi o mână de ajutor şi celor care te-au ajutat, dar şi celor care te-au „îngropat”.

Vei învăţa să apreciezi oamenii dragi de lângă tine pentru că, într-o rea zi, aceştia nu vor mai fi iar dorul te va mistui. Însă amintirile, zâmbetele, cuvintele dulci, cuvintele scrise pe o foaie şi gesturile mărunte îţi vor rămâne mereu în suflet. Vei învăţa că, deşi duci dorul cuiva, acea persoană nu e obligată să simtă la fel, dar tu trebuie să continui să iubeşti, să trăieşti.

Vei învăţa să transformi cuvintele răutacioase şi maliţioase ale celor care îţi vor răul în cuvinte de încurajare care să te motiveze să lupţi şi mai mult.

Vei învăţa să nu judeci dupa „ambalaj” ci după suflet şi că o privire, atingere, poate însemna mai mult decât 100 de cuvinte. De asemenea, vei afla că mintea (raţiunea umană) si inima trebuie să conlucreze în orice şi că oamenii care îţi pătrund în inimă Nu vor mai ieşi, oricât de mult ai încerca să susţii contrariul.

Sper că nu te-am speriat, om mic. Într-un final, trebuie să ştii CUM, CÂT şi CU CINE să trăieşti. Bucură-te de toate clipele frumoase şi depăşeşte cu demnitate clipele de cumpănă. Analizează cu mintea dar alege mereu cu inima. Nu răni persoanele pe care le-ai iubit şi trăieşte în armonie cu ceilalţi. Viaţa este unul dintre cele mai fragile „daruri” ale oamenilor.

Nivelul ocitocine începe să crească. Te frămânţi, te agiţi. E timpul! Încă 2 secunde de „viaţă fără probleme” şi ... lumină!!!

vineri, 22 martie 2013

4 letters

“Only once in your life, I truly believe, you find someone who can completely turn your world around. You tell them things that you’ve never shared with another soul and they absorb everything you say and actually want to hear more. You share hopes for the future, dreams that will never come true, goals that were never achieved and the many disappointments life has thrown at you. When something wonderful happens, you can’t wait to tell them about it, knowing they will share in your excitement. They are not embarrassed to cry with you when you are hurt or laugh with you when you make a fool of yourself. 

Never do they hurt your feelings or make you feel like you are not good enough, but rather they build you up and show you the things about yourself that make you special and even beautiful. There is never any pressure, jealousy or competition but only a quiet calmness when they are around. You can be yourself and not worry about what they will think of you because they love you for who you are. The things that seem insignificant to most people such as a note, song or walk become invaluable treasures kept safe in your heart to cherish forever. Memories of your childhood come back and are so clear and vivid it’s like being young again. Colours seem brighter and more brilliant. Laughter seems part of daily life where before it was infrequent or didn’t exist at all. A phone call or two during the day helps to get you through a long day’s work and always brings a smile to your face. 

In their presence, there’s no need for continuous conversation, but you find you’re quite content in just having them nearby. Things that never interested you before become fascinating because you know they are important to this person who is so special to you. You think of this person on every occasion and in everything you do. Simple things bring them to mind like a pale blue sky, gentle wind or even a storm cloud on the horizon. You open your heart knowing that there’s a chance it may be broken one day and in opening your heart, you experience a love and joy that you never dreamed possible. You find that being vulnerable is the only way to allow your heart to feel true pleasure that’s so real it scares you. You find strength in knowing you have a true friend and possibly a soul mate who will remain loyal to the end. Life seems completely different, exciting and worthwhile. Your only hope and security is in knowing that they are a part of your life.” 



― Bob Marley

duminică, 20 ianuarie 2013

Roze




În grădina sufletului primăvara a sosit mai repede. Spinii, mărăcinii şi scaieţii s-au uscat de mult, iar în locul lor au apărut gingaşii ghiocei. Atât de albi, atât de puri, dar atât de vulnerabili ... Pe alocuri, boboceii de trandafiri stau să se deschidă. Unii sunt roşii, altii roz, iar alţii galbeni. Dar numai unul este regele trandafirilor, numai unul surprinde şi fascinează, numai unul domină prin rafinament şi senzualitate: trandafirul roşu. Trecut prin aceleaşi operaţiuni de curăţare şi copilire ca şi fraţii săi mai mici, acest veteran al grădinii sufletului, trandafirul roşu înfloreşte întotdeana primul.

Spinii însă s-au înmulţit. Parcă sunt mai mari, mai deşi şi mai ascuţiţi, mai ales pe cel roşu. Însă căldura sufletească îi va usca, iar florile vor putea fi culese fără durere... În aer se simte o mireasmă suavă, delicată dar discretă. Atât de discretă încât nu toţi fluturii sunt atraşi de aceasta.

Curând, trandafirii vor decora cu petalele lor rubinii toate ungherele sufletului, hrăniţi fiind de bucuria, împlinirea şi căldura sufletească. Cu toate că ghioceii vor muri curând şi bobocii de trandafir vor fi înconjuraţi de spini şi mărăcini, aceştia vor lupta şi vor rezista. Copileala timpurie i-a întărit, iar aceştia sunt mai puternici ca niciodată. Chiar dacă asupra lor se vor abate şi averse de lacrimi şi înnorări temporare, trandafirul roşu va zâmbi şi străluci şi mai tare dupa ce furtuna a trecut.
Iar la iarnă, sub pătura groasă a omatului, trandafirul roşu va hiberna, pentru ca la primăvară să răsară până şi din cel mai rece şi nefertil pământ. Şi atunci, în razele soarelui, trandafirul roşu îşi va desface din nou bobocul, eclipsând şi dominând spinii şi mărăcinii...