joi, 27 august 2015

Emotiile dezvaluite

[Imagine si text de aici; not owned] Mi-a placut atat de mult articolul incat am decis sa vi-l impartasesc. Un scurt comentariu:

Pentru prima data, emotiile au fost dezvaluite de catre o echipa de cercetatori finlandezi cu ajutorul imaginilor de termoviziune. Rezultatele, spectaculoase dar in acelasi timp si predictibile, ne confirma faptul ca emotiile ne caracterizeaza si guverneaza personalitatea, organismul si, implicit, si viata.

Este o glumita la englezi: "Don't be sad, don't be blue, Frankestein was ugly too!" :)) Acest lucru e confirmat si de imaginile cu termoviziune: oamenii deprimati, tristi si anxiosi sunt dominati de culori reci, negative. In opozitie stau emotiile pozitive precum fericire si dragoste cand tot corpul straluceste si clocoteste [atat la propriu cat si la figurat] din crestet pana-n talpi. Dezgustul este marcat printr-o gama de culori rosii-portocalii chiar pe traiectul digestiv [cum era si de asteptat], rusinea mizeaza mai mult zona cranio-faciala [cand simti ca ti se inrosesc obrajii de rusine], pe cand anxietatea te macina la propriu la interior...

Foarte interesante pentru mine sunt sentimentele de multumire, mandrie si invidie. 
Multumirea este una dintre cele mai neutre imagini, vizand numai zona cranio-faciala, restul corpului ramanand pasiv. Prin urmare, multumirea/ satisfactia are un caracter temporar si limitat insa noi ii acordam prea multa importanta. Cautam mult sa fim satisfacuti si mai putin cautam sa fim fericiti cu adevarat ;) Mai departe, mandria si mania! Amandoua vizeaza partea superioara a trunchiului precum si membrele superioare, restul corpului ramanand neutru. Este traducerea expresiei "iti fierbe sangele in tine" cand esti inundat de un cocktail de hormoni si adrenalina. Cu toate acestea, focarele principale ale mandriei sunt in zona inimii si a capului, pe cand mania este mai uniforma si mai intensa spre extremitati. Hm, oare de asta oamenii maniosi au impulsul de a lovi? Ultima dar nu cea din urma invidia: ataca numai zona inimii si a capului, lasand restul corpului in neutralitate. Ce inseamna asta pentru noi? Ca invidia, ca de altfel TOATE emotiile prezentate mai sus, se afla intr-o relatie de interdependenta creier-inima care se poate generaliza si afecta celelalte organe. Ceea ce gandim se transmite la inima [dar si invers] si de aici se rasfrange asupra intregului organism. Ne facem rau singuri ... De aceea este extrem de important sa pastram o igiena emotionala si relationala, lucru promovat si de articolul-sursa. Foarte multe boli actuale, nevrotice,psihice, digestive, cardiace, au drept cauza EMOTIILE. Medicii il numesc stres, insa in realitate sunt simple emotii scapate de sub control si lasate sa macine tot ce prinde in cale. Nu stiu cat de eficace sunt aceste sedinte de terapie psihoemotionala dar un lucru este cert: suntem proprii nostri stapani si trebuie sa ne stapanim emotiile, nu sa ne lasam controlati de ele. 

Cea mai spectaculoasa este, pentru mine, antiteza dintre depresie si dragoste/fericire si as mai adauga si cuplul anxietate-tristete. Ma surprind prin intensitate, zona extinsa de manifestare si prin efectele produse. Tu ce alegi sa fii? 

In incheiere, in asentiment cu tema articolului de astazi, o poza simpatica de pe net adunata:

joi, 13 august 2015

De veghe la Marea Rosie

In primul rand, vreau sa va multumesc pentru aprecierile voastre si ca ma cititi! Inseamna enorm pentru mine. Noua mea creatie lirica-treptat treptat incepe sa ma "prinda" si poezia din urma :D 


Statutam in mijloc si privii
Cum Marea plina de oameni vii
Innecati si dus de val
Isi plang vesnicul amar.

Albastra si sarata
Rece si murdara
Marea ne urmareste
Vrand sa ne inece.

In adanca noapte
Sa rezistam iubite si poate
Sa reusim s-aprindem
Cu chibriturile ude
                                                         Focul vesnicei trude.

 E o lupta. E durere
E biruinta si placere.
Focul se stinge.
Frigul si intunericul ne cuprinde.
E liniste.

Marea se inalta ca vrejul din poveste
Se reintregeste si se contopeste.
Cele 2 jumatati se imbina
Fara surle; in surdina.
Marea redevine-ntreaga;
Natura freamata.



vineri, 7 august 2015

Lasati-ma sa dorm

...continuare a eseului Embrioni :) 

Lasati-ma sa dorm, nu vreau sa cresc
Vreau sa mai copilaresc
Nu vreau sa muncesc si mereu sa tot scancesc
De dureri, de datorii,
De bani, acte si hartii.


Lasati-ma sa dorm, nu vreau sa cresc
Inca nu vreau sa iubesc.
Vreau doar sa fiu iubit
Si sa raspund prin gangurit.


Lasati-ma sa dorm, nu vreau sa cresc
Si prin scoli sa imbatranesc
S-apoi sa n-am unde sa muncesc.
Vreau doar zambete sa citesc
Si chicote sa exersez
Notele sa fie inlocuite
Doar cu …. Iubire.

Lasati-ma sa dorm, nu vreau sa cresc
Vreau sa raman mereu copil
Nepartinitor si umil
Pe toti sa ii iubesc
Indiferent ca-i juridic sau civil.


Lasati-ma sa dorm, nu vreau sa cresc
Vreau, vreau sa mai copilaresc.
Prea multa rautate si invidie
Coruptie si injustitie.
Crime si violuri,
Furturi si “negoturi”.
Umilinte, suferinte
Batjocuri si neputinte.
Unde-s zanele din basme
Cu puteri miraculoase?


Lasati-ma sa dorm, nu vreau sa cresc
Si sa vad ca toti se ofilesc.
Parintii si bunicii
Vecinii si copii
Se-ngalbenesc, se ofilesc
Si cu durere se prapadesc.

Daca asta este lumea in care trebuie sa fiu
Prefer sa raman copil; nu vreau sa stiu.
Lasati-ma, lasati-ma…


duminică, 2 august 2015

Tablouri



Din tablourile vechi
Atarnate pe pereti
Ne privesc din vesnicie
Printre sticla de amintiri
Oameni vii
Ce au fost si nu mai sunt
Plecand devreme de pe Pamant,
Lasand in urma amintiri
Si figuri de heruvimi
Tesute fir cu fir
Si ata de mohair
Pe-o bucata de hartie
Intr-o fotografie.

Ne privesc senini dar tristi
Cu zambete mecanice
Si priviri incercanate
La nunta sau la moarte
La botez sau facultate.
Prin tonuri de non-culori
Ei ne spun povestea lor.

Iar noaptea cand noi dormim
Din tablouri ei coboara
Casa este iarasi vie
Ca odinioara.

Non-culorile devin culori
Copiii se prind in prinsori
Personajele in liniste s-aseaza
Pe rand, la masa.
Festinuri intregi se tin
Fara ca noi sa stim.

Pe nori ei ne cerceteaza
In liniste, ca e seara;
Ca o adiere lina
Dulce si sublima
Isi iau ramas bun
Rasaritul e pe drum.
Intr-o clipa mesele se golesc
Razele Soarelui se mijesc.
Pocalele si oalele,
Vinul si paharele,
Oaspetii, mirii,
Femeile si copiii
Pe trepte toti urca
In fotografii n-apoi s-ajunga.

Culorile redevin non-culori
Toti sunt la locurile lor.

Soarele iata, straluceste
In casa…. Ah, ce liniste domneste.