sâmbătă, 27 iunie 2015

Bagaje...de tot felul

An de an purtam cu noi si ne incarcam cu tot mai multe bagaje. Bagaje cu carti si hartii scrise (?), bagaje cu haine si machiaj menite sa ne ascunda de noi insine, bagaje de cunostinte, de amintiri, de zambete false in poze la fel de false, de dezamagiri,complexe, neimpliniri si frustrari sau bagaje cu noi sperante si asteptari. Ne preocupam de propriile bagaje nebagand in seama si bagajele altora care, poate, nu au zambete si speranta in bagaj sau -mai rau- nu au deloc un bagaj personal. Cautam sa adunam numai noi tot mai mult, tot mai fastuos, tot mai egoist si ne impovaram crezand ca poate, candva, aceste agoniseli ne vor prinde bine candva.

Toate pana intr-o zi cand  nu va mai fi loc de nimic. Cand gentile, valizele, sufletele vor incepe sa se rupa. Iar atunci trebuie sa ne apucam de aruncat si de renuntat la tot ceea ce ne-a impovarat si la tot ceea ce este in plus. Brusc vom constata cu stupoare ca nu ne-am folosit niciodata de mai mult de jumatate de bagaj, ca mare parte din el a ramas neatins si ca, de fapt, PUTEM TRAI SIMPLU SI FRUMOS CU LUCRURI PUTINE SI DE SUFLET. Alteori, rascolind prin bagaje, dam peste amintiri mai mult sau mai putin placute peste care s-a asternut un strat gros de uitare. Ne vin in minte oameni, momente, zambete, inocenţe, experienţe timide. Uneori insa putem gasi mici cutii ale Pandorei. Inchise bine (?) in suflet ele ne reamintesc de patimi, suferinte, dependente de tot felul si alti demoni. Ah, macar un pic daca m-as mai uita, sa ma revad, sa te revad ... Dar nu! Trebuie sa le aruncam. Nu putem lua cu noi ceva care nu ne lasa sa traim in prezent. Renuntarea la bagaje poate fi uneori grea, plina de emotii si lacrimi, alteori este privita ca un proces de reinnoire, eliberare  de tot ceea ce este rau si nefolositor ba chiar poate fi considerata si un proces de progres interior iar camasa sufletului, acest "bagaj" pe care il caram cu noi toata viata, redevine alba si frumoasa ca la inceput. 

Tu cand ti-ai "desfacut" ultima data bagajele? :)

P.S: Inevitabil, casatoriile intre persoanele de acelasi sex au devenit legale pe tot teritoriul Statelor Unite ale Americii. Maine-poimaine aud ca se legalizeaza si zoofilia [ca deh, tot dragoste e si aia, nu?] Ce conteaza ca e IMPOTRIVA FIRII UMANE si degradant, dezumanizant, necrestinesc, neevolutiv si scarbos? Daca John si Scott se iubesc, sa fie permis si lui Ken sa se iubeasca cu porcul de companie. Ca deh, dragostea nu are limite si cine indrazneste sa se opuna este acuzat de discriminare. Este scarbos si degradant. Ma intreb ce mai urmeaza. Totodata, am vazut ca au si aparut  poze pe facebook cu steagul gay suprapus peste pozele de profil ale celor care sustin aceasta decizie. Imi pare rau pentru ei, eu sustin normalitatea. :)  

Fiti simpli si linistiti! :)

sâmbătă, 13 iunie 2015

(Re) Revival !!!!!

Pfeu, prea mult praf asternut pe taste. Cuvintele.. ah, unde sunt cuvintele? Le-am pierdut? Nu, uite-le cazute la pamant. Ajutati-ma sa le ridic! Ajutati-ma sa le reinvii!
Foile zboara prin minte, duse de vantul gandurilor, iar cerneala din calimara s-a uscat. Trebuie sa o umplu cu lacrimi si stropi de suflet. Ajutati-ma sa o umplu!
E intuneric si soarele nu a mai patruns de mult inauntru. Trebuie sa dau copertina la o parte si sa ma apuc de curatenie. In ritmul acesta, asta micu' [blogul, pentru ca la el ma refer] nu mai apuca varsta buletinului. Desi a crescut si s-a maturizat frumos sub ochii mei si ai vostri dragi cititori.

Am primit cu ceva timp in urma un email de la un buhusean de-al meu [nu voi da numele] stabilit in Franta care imi urmarea blogul de ceva timp si ma felicita pentru ceea ce postam. Eram...wow. Corespondam cu alta doamna stabilita in America [sarut-mana, doamna Mihaela !! ] cu mare drag de fiecare data cand aveam ocazia. Nu mai zic de frumoasele mele Diana Tanase si Ionela din Bucuresti care au ajuns domnisoare in toata firea. Iar de Di, ce pot sa mai zic? Imi era dor sa ii citesc postarile pline de culoare :D
Si multi,multi,multi altii. Stiti ce? Mi s-a facut dor. Voua nu?

In seara aceasta am primit un mesaj de la un cititor caliente tocmai din Madrid. Imi urmarea blogul de la inceput, m-a auzit si la radio [ehe, RadioWhisper ce mai faci? :D ] si, ingrijorat ca nu mai scriu, m-a abordat si m-a intrebat ce s-a intamplat. Nu imi vine nici acum sa cred ca oamenii [necunoscuti in cea mai mare parte] m-au citit si inca ma citesc si inca asteapta sa mai postez cate ceva.

Asa ca facem in felul urmator: toti bloggerii activi sau inactivi dati un semn de viata printr-un comment. Wake up! Hai sa ne reapucam de scris, de citit, de impartasit. Haideti sa facem curatenie printre blogurile noastre si sa scriem, sa scriem, sa scriem.

Asadar, cine imi da o mana de ajutor la curatenie? :)
Rox.