Se afișează postările cu eticheta corpul uman. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta corpul uman. Afișați toate postările

joi, 27 august 2015

Emotiile dezvaluite

[Imagine si text de aici; not owned] Mi-a placut atat de mult articolul incat am decis sa vi-l impartasesc. Un scurt comentariu:

Pentru prima data, emotiile au fost dezvaluite de catre o echipa de cercetatori finlandezi cu ajutorul imaginilor de termoviziune. Rezultatele, spectaculoase dar in acelasi timp si predictibile, ne confirma faptul ca emotiile ne caracterizeaza si guverneaza personalitatea, organismul si, implicit, si viata.

Este o glumita la englezi: "Don't be sad, don't be blue, Frankestein was ugly too!" :)) Acest lucru e confirmat si de imaginile cu termoviziune: oamenii deprimati, tristi si anxiosi sunt dominati de culori reci, negative. In opozitie stau emotiile pozitive precum fericire si dragoste cand tot corpul straluceste si clocoteste [atat la propriu cat si la figurat] din crestet pana-n talpi. Dezgustul este marcat printr-o gama de culori rosii-portocalii chiar pe traiectul digestiv [cum era si de asteptat], rusinea mizeaza mai mult zona cranio-faciala [cand simti ca ti se inrosesc obrajii de rusine], pe cand anxietatea te macina la propriu la interior...

Foarte interesante pentru mine sunt sentimentele de multumire, mandrie si invidie. 
Multumirea este una dintre cele mai neutre imagini, vizand numai zona cranio-faciala, restul corpului ramanand pasiv. Prin urmare, multumirea/ satisfactia are un caracter temporar si limitat insa noi ii acordam prea multa importanta. Cautam mult sa fim satisfacuti si mai putin cautam sa fim fericiti cu adevarat ;) Mai departe, mandria si mania! Amandoua vizeaza partea superioara a trunchiului precum si membrele superioare, restul corpului ramanand neutru. Este traducerea expresiei "iti fierbe sangele in tine" cand esti inundat de un cocktail de hormoni si adrenalina. Cu toate acestea, focarele principale ale mandriei sunt in zona inimii si a capului, pe cand mania este mai uniforma si mai intensa spre extremitati. Hm, oare de asta oamenii maniosi au impulsul de a lovi? Ultima dar nu cea din urma invidia: ataca numai zona inimii si a capului, lasand restul corpului in neutralitate. Ce inseamna asta pentru noi? Ca invidia, ca de altfel TOATE emotiile prezentate mai sus, se afla intr-o relatie de interdependenta creier-inima care se poate generaliza si afecta celelalte organe. Ceea ce gandim se transmite la inima [dar si invers] si de aici se rasfrange asupra intregului organism. Ne facem rau singuri ... De aceea este extrem de important sa pastram o igiena emotionala si relationala, lucru promovat si de articolul-sursa. Foarte multe boli actuale, nevrotice,psihice, digestive, cardiace, au drept cauza EMOTIILE. Medicii il numesc stres, insa in realitate sunt simple emotii scapate de sub control si lasate sa macine tot ce prinde in cale. Nu stiu cat de eficace sunt aceste sedinte de terapie psihoemotionala dar un lucru este cert: suntem proprii nostri stapani si trebuie sa ne stapanim emotiile, nu sa ne lasam controlati de ele. 

Cea mai spectaculoasa este, pentru mine, antiteza dintre depresie si dragoste/fericire si as mai adauga si cuplul anxietate-tristete. Ma surprind prin intensitate, zona extinsa de manifestare si prin efectele produse. Tu ce alegi sa fii? 

In incheiere, in asentiment cu tema articolului de astazi, o poza simpatica de pe net adunata:

duminică, 2 decembrie 2012

Confesiune



„Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.”
                                                                                                           Geneza 1:1

Daca ar fi sa-I multumesc Lui Dumnezeu pentru ceva, printre multe altele, i-as multumi pentru fascinanta masinarie umana si pentru muzica clasică. Dacă prima fascinează prin complexitate, a doua fascinează prin simplitate, rafinament şi divin.

Doamne, îţi mulţumesc pentru că ţi-ai concentrat toată măiestria în alcătuirea corpului uman, chiar dacă noi, în nimicnicia noastră nu îţi arătăm recunoştinţa.

Doamne, îţi mulţumesc  pentru fiecare celulă pe care Tu o guvernezi, pentru echilibrul atat de fragil care ne ţine pe noi în viaţă, pentru celulele fotosensibile din retină care ne permit să ne bucurăm de creaţia mâinilor tale, pentru fasinantul mecanism miniatural din ureche care nepermite să ascultăm cântecul păsărilor şi foşnetul copacilor. Pentru toate procesele chimice care ne hrănesc zilnic cu pâinea cea de toate zilele. Îţi mulţumesc pentru mâinile atât de delicate şi frumoase care încă mai poartă semnele creatiei. Îţi mulţumesc pentru fiecare rid şi fir de păr alb care ne face să ne simţim frumoşi şi umani indiferent de vârstă. Îţi mulţumesc pentru milioanele de celule olfactive care ne ajută să simţim mireasma florilor dimineaţa.
Doamne, îţi mulţumesc pentru fiecare os, muşchi, tendon şi ligament care ne pune în mişcare, penttru fascinantul creier uman, dar şi pentru mult rabdătoarea inimă...

Doamne, îţi mulţumesc pentru că ne înzestrezi pe fiecare cu câte un talent-eu ştiu doar să-ţi scriu (cu mâna pe care tot Tu mi-ai dat-o).

Doamne, îţi mulţumesc pentru că ne descoperi tainele creaţiei Tale prin oameni aleşi şi binecuvântaţi care, tot cu mâna Ta, tratează trupul efemer. Îţi mulţumesc că înzestrezi oameni ce acest har deosebit şi te rog –nu, te implor!- să mă binecuvântezi şi pe mine cu acelaşi har cu care l-ai înzestrat cândva pe Pantelimon. ..... (Oare merităm noi, nişte ticăloşi, să fim posesorii acestei minunate maşinării supreme? Şi dacă da, de ce o profanăm în fiecare zi?)

Doamne, îţi mulţumesc pentru că ne-ai dăruit muzica, cea mai accesbilă hrană a sufletului. Şi, alături de ea, îţi mulţumesc pentru că ne-ai dăruit şi oameni aleşi care au reuşit să transpună pe portiv o parte din cântecele heruvimilor şi serafimilor. Îţi mulţumesc pentru Mozart, Beethoven, pentru melancolicul Chopin, Liszt, Brahms, Debussy ...
Doamne, îţi mulţumesc că ne-ai dăruit aceşti oameni cu un talent divin şi cu o sensibilitate îngerească pentru că , prin muzica lor, mă simt mai aproape de cer.

Doamne, cuvintele pălesc în faţa măiestriei Tale divine. Mă simt câteodată ca o furnică, fiind copleşită de frumuseţea lucrurilor care mă înconjoară. Ştiu că nici eu nu îţi sunt recunoscătoare cât ar trebui însă de un lucru sunt absolut sigură: vreau să descopăr  cât mai multe pentru a ajuta pe cât mai mulţi. Şi nu pot face acest lucru fără ajutorul Tău. Te rog, ajută-mă să înţeleg, să descopăr cine sunt, cine suntem. Ajută-mă să ajut!