Noapte de iarnă, fulgi jucăuşi de zăpadă, lună plină. Emoţii. Peisajul imaculat de iarnă este pregătit pentru încă o reprezentatie nocturnă. Brazii seculari, îmbrăcaţi parcă într-o rochie de mireasă, stăteau cuminţi pe marginea lacului aşteptând. Zăpada, încă reavănă, sclipea sub razele lunii, iar vântul rece o împrăştia din când în când asemeni dunelor de nisip din deşert. Totul era pregătit, toţi o aşteptau pe ea.
Patinatoarea, îmbrăcată destul de sumar şi simplu pentru asemenea condiţii, ajungea îmbujorată la marginea lacului. Cu o mişcare rapidă, îşi aruncă ghetele din picioare şi îşi încalţa patinele. Era îmbrăcată intr-o rochiţă scurtă, cu paiete colorate si strălucitoare. Părul lung şi negru îi acoperea umerii goi iar ochii pătrunzători erau singurul accesoriu care îi completa apariţia.
Se aproprie cu emoţie de lacul îngheţat şi stătu pentru o clipă pe margine urmărind „publicul”. Apoi, cu o mişcare rapidă intră pe gheaţă, alunecând cu graţie, începu spectaculosul număr de patinaj.
Frumoasa patinatoare uitase complet de frig şi de emoţii. Efectua salturile cu o precizie uimitoare, fără să clipească. Se unduia graţios asemeni unei lebede pe ritmul vântului şi foşnetului pădurii. Braţele albe, lungi şi delicate în acelaşi timp se mişcau cu o naturaleţe înnăscută, iar patinele abia daca atingeau gheaţa. Fulgii de nea cădeau încet, asemeni unor petale albe de crin şi se opreau în parul vâlvoi al patinatoarei. Rochiţa, asemeni fetei, se lăsa purtată de vântul rece, care dezgolea coapsele perfecte ale fetei.
Pe măsură ce patina, salturile şi piruetele deveneau din ce în ce mai periculoase şi mai înflăcărate. Aceasta se lăsase purtată de val şi patina deja de ore bune. Când se opri, într-un final, ninsoarea se oprise de mult iar luna era ascunsă în spatele norilor. Buimată, ieşită parcă din transă, patinatoarea ieşi gâfâind de pe lac, se înclină ceremonios în faţa „publicului”, îsi încălţă ghetele şi dispăru printre copacii înzăpeziţi. Reprezentaţia a luat sfârşit. Pe moment.
Postări
