Omul obiect

Societatea noastra a devenit una de consum si hy-tech. Totul este informatizat, robotizat si digitalizat: de la roboti utilizati in medicina, pana la cumparaturi, tranzactii, intalniri, conferinte, jocuri-totul online. Nu mai stim cum miroase o carte proaspat cumparata pentru ca le citim de pe tablete, iar emotiile unei prime intalniri sunt demult depasite datorita siteurilor de socializare si matrimoniale unde poti fi oricine si orice. Pe nesimtite incepem sa pierdem contactul cu realitatea si ne contopim cu virtualul.
Consumismul este si el in plina ascensiune. Daca ni se pare ca telefonul merge un pic mai greu decat ar trebui sau daca nu e "pă trend" il schimbam imediat. Analog exemplul laptopurilor, aparatelor electrocasnice, masinilor si multe multe alte exemple. Preferam sa aruncam si sa ne debarasam in loc sa incercam sa reparam. Dar poate telefonul solicita o "curatare" a memoriei interne, laptopurile o formatare, prajitorul de paine are doar o siguranta arsa pe care orice electrician dibaci o poate solutiona si asa mai departe. Este mai facil sa arunci si sa iei de la capat, insa toate vor veni cu un pret.

Fix acelasi lucru se intampla si cu oamenii. Am ajuns sa ne debarasam unii de altii ca de o soseta gaurita. Nu incercam sa coasem rana celui de langa noi ci, la primul semn de neputinta sau impovarare, il aruncam. Poate va pare inuman, crud sau exagerat ceea ce scriu insa, din pacate, acesta este adevarul. Omul nu este un obiect de care te poti descotorosi la prima defectiune, la prima cearta sau neintelegere. Omul trebuie vindecat, iubit, inteles, ascultat. Trebuie sa lucrezi cu omul aidoma olarului care mangaie lutul intre degete. Omul este o fiinta vie care (fara sa vrea) investeste sentimente, sperante, vise si idealuri. Nu il poti inlatura doar pentru ca ti se pare tie ca nu mai "functioneaza". Poate are doar o siguranta arsa sau un circuit intrerupt. Ba mai mult, s-ar putea ca si tu sa ai multe probleme interioare si poti sa ajungi oricand in postura de "reciclat". Iar daca tie, "utilizatorule", iti este facil sa il inlaturi pe cel de langa tine si sa o iei de la capat, cum crezi ca se simte cel "ejectat"? Mai ales daca legatura dintre voi a fost puternica si profunda. Intelegi acum de ce am scris mai sus ca "totul are un pret"?

Este greu. Tentatia de a arunca si de a lua de la capat este foarte mare, mai ales ca "piata" este foarte generoasa in acest sens. Cu toate acestea, inainte de a arunca, incearca sa repari. Incearca sa vindeci intai; incearca sa iubesti, sa ierti, sa accepti, sa tolerezi, sa pui de la tine acolo unde lipseste si, din nou, incearca sa iubesti. Vei fi uimit chiar si tu ce minunatie poti crea din putin lut uman.

Confesiune

„Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.”

                                                                                                           Geneza 1:1

Daca ar fi sa-I multumesc Lui Dumnezeu pentru ceva, printre multe altele, i-as multumi pentru fascinanta masinarie umana si pentru muzica clasică. Dacă prima fascinează prin complexitate, a doua fascinează prin simplitate, rafinament şi divin.

Doamne, îţi mulţumesc pentru că ţi-ai concentrat toată măiestria în alcătuirea corpului uman, chiar dacă noi, în nimicnicia noastră nu îţi arătăm recunoştinţa.

Doamne, îţi mulţumesc  pentru fiecare celulă pe care Tu o guvernezi, pentru echilibrul atat de fragil care ne ţine pe noi în viaţă, pentru celulele fotosensibile din retină care ne permit să ne bucurăm de creaţia mâinilor tale, pentru fasinantul mecanism miniatural din ureche care nepermite să ascultăm cântecul păsărilor şi foşnetul copacilor. Pentru toate procesele chimice care ne hrănesc zilnic cu pâinea cea de toate zilele. Îţi mulţumesc pentru mâinile atât de delicate şi frumoase care încă mai poartă semnele creatiei. Îţi mulţumesc pentru fiecare rid şi fir de păr alb care ne face să ne simţim frumoşi şi umani indiferent de vârstă. Îţi mulţumesc pentru milioanele de celule olfactive care ne ajută să simţim mireasma florilor dimineaţa.

Doamne, îţi mulţumesc pentru fiecare os, muşchi, tendon şi ligament care ne pune în mişcare, penttru fascinantul creier uman, dar şi pentru mult rabdătoarea inimă...

Doamne, îţi mulţumesc pentru că ne înzestrezi pe fiecare cu câte un talent-eu ştiu doar să-ţi scriu (cu mâna pe care tot Tu mi-ai dat-o).

Doamne, îţi mulţumesc pentru că ne descoperi tainele creaţiei Tale prin oameni aleşi şi binecuvântaţi care, tot cu mâna Ta, tratează trupul efemer. Îţi mulţumesc că înzestrezi oameni ce acest har deosebit şi te rog –nu, te implor!- să mă binecuvântezi şi pe mine cu acelaşi har cu care l-ai înzestrat cândva pe Pantelimon. ..... (Oare merităm noi, nişte ticăloşi, să fim posesorii acestei minunate maşinării supreme? Şi dacă da, de ce o profanăm în fiecare zi?)

Doamne, îţi mulţumesc pentru că ne-ai dăruit muzica, cea mai accesbilă hrană a sufletului. Şi, alături de ea, îţi mulţumesc pentru că ne-ai dăruit şi oameni aleşi care au reuşit să transpună pe portiv o parte din cântecele heruvimilor şi serafimilor. Îţi mulţumesc pentru Mozart, Beethoven, pentru melancolicul Chopin, Liszt, Brahms, Debussy ...

Doamne, îţi mulţumesc că ne-ai dăruit aceşti oameni cu un talent divin şi cu o sensibilitate îngerească pentru că , prin muzica lor, mă simt mai aproape de cer.

Doamne, cuvintele pălesc în faţa măiestriei Tale divine. Mă simt câteodată ca o furnică, fiind copleşită de frumuseţea lucrurilor care mă înconjoară. Ştiu că nici eu nu îţi sunt recunoscătoare cât ar trebui însă de un lucru sunt absolut sigură: vreau să descopăr  cât mai multe pentru a ajuta pe cât mai mulţi. Şi nu pot face acest lucru fără ajutorul Tău. Te rog, ajută-mă să înţeleg, să descopăr cine sunt, cine suntem. Ajută-mă să ajut!