Prinţ şi cerşetor

Se spune că ne naştem toţi egali; avem aceleasi drepturi la naştere, respirăm acelaşi aer, suntem hrăniţi şi iubiţi în acelaşi mod. Sau asta vrem noi să credem ... Vedeţi voi, noi nu ne nastem toţi egali. Unii au mai multe drepturi decât îndatoriri, iar alţii invers... Unii respiră un aer al prosperităţii, pe când alţii un aer al claustrării. Unii sunt hrăniţi şi iubiţi dintr-un motiv profund sentimental, iar alţii sunt hrăniţi şi iubiţi dintr-o obligaţie umană. Încă mai crezi că ne naştem egali?

Învăţăm toti aceeaşi limbă română, aceleaşi principii matematice şi evenimente istorice la şcoală însă, de fapt, situaţia stă altfel: unii învaţă limba română la birou, pe când alţii învaţă la lumina lumânării. Alţii învaţă matematica asistaţi de profesori scumpi, iar alţii învaţă singuri cu un creion tocit pe bucăţi mici de hârtie. Unii învaţă istoria prin metode moderne, interactive, pe când alţii învaţă istoria trăind-o, ascultând-o de la bunicul olog/orb din război. Încă mai crezi că ne naştem egali?

Absolvim toţi 12 clase, însă unii termină pe „scurtătură”, iar alţii muncesc pe brânci. Unii au locuri de muncă obţinute tot pe „căi lăturalnice”pe când alţii abia ştiu cum să-şi mai drămuiască ultimul ban până la următorul salar. Toţi ajungem să iubim; unii iubesc „ambalajul” (şi de regulă au parte de cele mai bune „produse”), pe când alţii iubesc „conţinutul” (şi sunt mult mai câştigaţi). Unii merg la lucru cu maşina personală şi totusi se plâng, iar alţii merg zilnic pe jos zeci de km şi nu zic nici „au!”.

Deşi folosim toţi aceleaşi monede/bancnote, la unii banul vine mai repede şi mai mult, iar la alţii vine mai greu şi mai puţin... Toţi ajungem să ne îmbolnăvim. Însă la unii boala este învinsă în clinici din străinătate, pe când alţii boala învinge în spitalele autohtone.

Discuţia e mult mai lungă şi mai complexă decât atât. Cu cât „săpăm”mai mult, cu atât lucrurile se complică şă, inevitabil,ajungem la conluzia că viaţa, uneori, nu e dreaptă cu toţi. Nu e drept ca după multă muncă (fizică şi intelectuală) să primeşti atât de puţin, în vreme ce „şmecherii” obţin instantaneu ce îşi doresc.

Însă un lucru este cert: dacă e să fim egali măcar o dată în viaţă, acel moment este acela în faţa morţii. În faţa morţii suntem o apă şi un pământ: nu contează că am fost bogaţi, săraci, fericiţi, neîmpliniţi, iubiţi sau nu. Toţi (?)  vom ajunge să ne luăm rămas bun de la rudele rămase în viaţă, lăsând în urmă numai ce am construit o viaţă întreagă... O amintire atât fizică, cât şi spirituală, care să fie un exemplu de conduită pentru ceilalţi.

Ştiu că ai şi tu momente grele când îţi este greu, când simţi că munceşti în zadar şi că e nedrept ce ţi se întâmplă. Învaţă să îţi faci norocul cu mâinile tale şi să nu te opreşti niciodată din luptă, oricât de improbabil ar fi succesul. Continuă să visezi, să lupţi, să înveţi, să câştigi!

Pentru toţi cititorii mei,  cu drag.

Roxana