duminică, 28 aprilie 2013

Prinţ şi cerşetor




Se spune că ne naştem toţi egali; avem aceleasi drepturi la naştere, respirăm acelaşi aer, suntem hrăniţi şi iubiţi în acelaşi mod. Sau asta vrem noi să credem ... Vedeţi voi, noi nu ne nastem toţi egali. Unii au mai multe drepturi decât îndatoriri, iar alţii invers... Unii respiră un aer al prosperităţii, pe când alţii un aer al claustrării. Unii sunt hrăniţi şi iubiţi dintr-un motiv profund sentimental, iar alţii sunt hrăniţi şi iubiţi dintr-o obligaţie umană. Încă mai crezi că ne naştem egali?

Învăţăm toti aceeaşi limbă română, aceleaşi principii matematice şi evenimente istorice la şcoală însă, de fapt, situaţia stă altfel: unii învaţă limba română la birou, pe când alţii învaţă la lumina lumânării. Alţii învaţă matematica asistaţi de profesori scumpi, iar alţii învaţă singuri cu un creion tocit pe bucăţi mici de hârtie. Unii învaţă istoria prin metode moderne, interactive, pe când alţii învaţă istoria trăind-o, ascultând-o de la bunicul olog/orb din război. Încă mai crezi că ne naştem egali?

Absolvim toţi 12 clase, însă unii termină pe „scurtătură”, iar alţii muncesc pe brânci. Unii au locuri de muncă obţinute tot pe „căi lăturalnice”pe când alţii abia ştiu cum să-şi mai drămuiască ultimul ban până la următorul salar. Toţi ajungem să iubim; unii iubesc „ambalajul” (şi de regulă au parte de cele mai bune „produse”), pe când alţii iubesc „conţinutul” (şi sunt mult mai câştigaţi). Unii merg la lucru cu maşina personală şi totusi se plâng, iar alţii merg zilnic pe jos zeci de km şi nu zic nici „au!”.

Deşi folosim toţi aceleaşi monede/bancnote, la unii banul vine mai repede şi mai mult, iar la alţii vine mai greu şi mai puţin... Toţi ajungem să ne îmbolnăvim. Însă la unii boala este învinsă în clinici din străinătate, pe când alţii boala învinge în spitalele autohtone.

Discuţia e mult mai lungă şi mai complexă decât atât. Cu cât „săpăm”mai mult, cu atât lucrurile se complică şă, inevitabil,ajungem la conluzia că viaţa, uneori, nu e dreaptă cu toţi. Nu e drept ca după multă muncă (fizică şi intelectuală) să primeşti atât de puţin, în vreme ce „şmecherii” obţin instantaneu ce îşi doresc.

Însă un lucru este cert: dacă e să fim egali măcar o dată în viaţă, acel moment este acela în faţa morţii. În faţa morţii suntem o apă şi un pământ: nu contează că am fost bogaţi, săraci, fericiţi, neîmpliniţi, iubiţi sau nu. Toţi (?)  vom ajunge să ne luăm rămas bun de la rudele rămase în viaţă, lăsând în urmă numai ce am construit o viaţă întreagă... O amintire atât fizică, cât şi spirituală, care să fie un exemplu de conduită pentru ceilalţi.
Ştiu că ai şi tu momente grele când îţi este greu, când simţi că munceşti în zadar şi că e nedrept ce ţi se întâmplă. Învaţă să îţi faci norocul cu mâinile tale şi să nu te opreşti niciodată din luptă, oricât de improbabil ar fi succesul. Continuă să visezi, să lupţi, să înveţi, să câştigi!

Pentru toţi cititorii mei,  cu drag.
Roxana

joi, 25 aprilie 2013

Mesaj către embrioni



Salutare, embrion humanoid!
Felicitări că ai ajuns în acest stadiu al evoluţiei tale (unii ca tine nu au avut acest noroc).  Bun venit într-o nouă lume. O lume nebună, ciudată, perversă  dar interesantă şi frumoasă (cică). O lume în care îţi vei (re)descoperi instintele primare de supravieţuire, căci viaţa este o junglă unde doar cei puternici înving. O lume în care vei învăţa să iubeşti, să lupţi, să te zbaţi, să plângi, să suferi  şi... să o iei de la capăt. Vei intra în această lume plângând, ţipând, şi vei sfârşi în aceeaşi manieră. Primul cuvânt va fi cel al fiinţei care te-a purtat în pântec şi din care vrei cu nerăbdare să ieşi, însă vei sfârşi dorindu-ţi să retrăieşti aceste ultime clipe de linişte. ( ,, Mamă, mai naşte-mă o dată! ,, -Iona). Vei avea şi suişuri, dar şi coborâşuri. Dacă mă întrebi pe mine, viaţa este un mix în care predomină coborâşurile, însă depinde numai de tine dacă vrei să fii de absorbit de acestea.

Este o lume în care vei învăţa că nu toate sunt ceea ce par a fi. Oamenii nu sunt mereu amabili şi bine intenţionaţi, ci în spatele măştilor perfecte se poate ascunde un om care să te vrea hrană pentru viermi.
Este o lume în care vei învăţa să iubeşti, dar şi să suferi. Vei afla că poveştile pe care le vei auzi despre Făt-Frumos şi Ileana Cozânzeana sunt doar nişte născociri ale unor oameni care aspiră spre un echilibru emoţional (şi care eşuează). Vei învăţa că, deşi iubeşti o persoană, aceasta te va răni (cu sau fără voie) fără să îi pese că sufletul tău e „mic, trist, singur şi dezamăgit”. Dar tu va trebui să ierţi şi să iubeşti  dacă aşa îţi va dicta inima. Astfel, vei ajunge la concluzia că dragostea este unul dintre cele mai fragile sentimente şi, totodată, unul dintre cele mai distrugătoare. (,,Foamea de dragoste este mai greu de potolit decât foamea de pâine,, Maica Tereza).

Vei învăţa că nu întotdeauna îţi vei primi răspunsurile la cele mai arzătoare întrebări/dorinţe şi că trebuie să te mulţumeşti cu puţin. Iar acel puţin poate însemna totul dacă este exact ceea ce cauţi. ( Şi că, absenţa acelui puţin te va marca, însemna în suflet).

Vei învăţa că uneori lumea te va favoriza mai mult dacă deţii cât mai multe "hârtii" şi "cartonaşe de plastic". Banii, căci aşa se numesc, vor face diferenţa de multe ori iar inima şi mintea vor fi puse pe locul secund.

Vei învăţa că mereu vei avea ceva de învăţat şi să te bucuri de ceea ce alte fiinţe au creat: artele, muzica, ştiinţele. Vei învăţa să te (re)descoperi prin intermediul acestora şi vei fi uluit de câte procese fizico-chimice au loc zilnic în corpul tău.

Vei învăţa că un cuvânt, un ton nepotrivit al vocii poate să doară mai tare ca o palmă. Cuvintele dure (venite mai ales de la cei dragi) îţi vor sfâşia sufletul, însă tu NU trebuie să le răsplăteşti cu aceeaşi monedă.
Vei învăţa că singurătatea îţi poate fi şi prieten, şi refugiu, dar şi duşman. „Primăvara” din sufletul tău îţi va ţine de cald când afară e ger, iar „frigul” din suflet îţi va umbri trupul atunci când e prea cald afară. Vei învăţa că a fi singur nu este un semn de slăbiciune sau de inadaptare, ci o alegere personală şi un mod de viaţă, adoptat în urma „loviturilor”exterioare.

Vei învăţa să apreciezi toţi oamenii, indiferent de rasă, vârstă, sex, poziţie socială şi că de la fiecare vei avea de învăţat câte ceva. Să alegi mereu numai ceea ce este mai bun la aceştia si să nu uiţi să le întinzi o mână de ajutor şi celor care te-au ajutat, dar şi celor care te-au „îngropat”.

Vei învăţa să apreciezi oamenii dragi de lângă tine pentru că, într-o rea zi, aceştia nu vor mai fi iar dorul te va mistui. Însă amintirile, zâmbetele, cuvintele dulci, cuvintele scrise pe o foaie şi gesturile mărunte îţi vor rămâne mereu în suflet. Vei învăţa că, deşi duci dorul cuiva, acea persoană nu e obligată să simtă la fel, dar tu trebuie să continui să iubeşti, să trăieşti.

Vei învăţa să transformi cuvintele răutacioase şi maliţioase ale celor care îţi vor răul în cuvinte de încurajare care să te motiveze să lupţi şi mai mult.

Vei învăţa să nu judeci dupa „ambalaj” ci după suflet şi că o privire, atingere, poate însemna mai mult decât 100 de cuvinte. De asemenea, vei afla că mintea (raţiunea umană) si inima trebuie să conlucreze în orice şi că oamenii care îţi pătrund în inimă Nu vor mai ieşi, oricât de mult ai încerca să susţii contrariul.

Sper că nu te-am speriat, om mic. Într-un final, trebuie să ştii CUM, CÂT şi CU CINE să trăieşti. Bucură-te de toate clipele frumoase şi depăşeşte cu demnitate clipele de cumpănă. Analizează cu mintea dar alege mereu cu inima. Nu răni persoanele pe care le-ai iubit şi trăieşte în armonie cu ceilalţi. Viaţa este unul dintre cele mai fragile „daruri” ale oamenilor.

Nivelul ocitocine începe să crească. Te frămânţi, te agiţi. E timpul! Încă 2 secunde de „viaţă fără probleme” şi ... lumină!!!