Telepatie sau deja-vu?

De multe ori,cand intram prima data intr-o incapere,avem senzatia ca am mai fost acolo,sau ca persoana din fata noastra ne este foarte cunoscuta.Unii cred ca au puteri paranormale si ca pot comunica prin telepatie cu alte persoane,la zeci sau sute kilometri distanta.Deci,ce este telepatia,deja-vu-ul si care este diferenţa dintre ele?În articolul de mai jos voi încerca sa va raspund la aceste intrebari.

Telepatia-este procesul care permite ca fiintele sa transmita informatii de la unele la altele, fara a se folosi de limbajul verbal. Numele de telepatie vine de la termenii grecesti „tele“ (distanta) si „pathe“ (simtire). Acestia au observat ca unele persoane cu capacitati magnetice pot citi gandurile si pot executa comenzi nerostite.Freud a considerat telepatia ca o facultate primitiva, care a fost pierduta de om in cursul evolutiei sale. Conform afirmatiilor lui, indivizii legati „telepatic“ trebuie sa aiba o legatura emotionala foarte puternica, iar evenimentul transmis pe aceasta cale trebuie incarcat cu sentimente negative. Animalele inferioare poseda un fel de simt telepatic instinctual. Un animal simte de obicei sentimentele pe care le aveti fata de el si scopul cu care va indreptati spre el. Animalele domestice au pierdut acest simt de-a lungul generatiilor, in timp ce, la animalele salbatice, acesta s-a dezvoltat si mai mult, deoarece pericolele au crescut. Exemple semnificative de abilitati care denota telepatia la animale sunt: abilitatea de a simti apropierea pericolului, abilitatea de a simti de la distanta moartea sau ranirea unui stapan iubit sau a unui alt animal, abilitatea de a simti intoarcerea neanuntata a stapanului, abilitatea de a gasi drumul spre casa etc. Femeile sunt mai sensibile decat barbatii in toate privintele, mai ales din punct de vedere emotional. Ele se bazeaza mai mult pe intuitie.  
 

DEJA-VU-Paramnezia sau „deja-vu“ este un termen introdus de cercetatorul francez Emile Boirac in cartea sa, „L’avenir des sciences psychiques“ (Viitorul stiintelor psihice) si este cunoscut ca acea senzatie ca am mai trait un anumit moment din viata noastra.Teorii despre deja-vu sunt multe: de la anomalie neurologica, retrairea unor episoade din viata anterioara, amintirea viselor, dezechilibru chimic, la teoria hologramei sau la procesarea duala. Si acestea sunt doar cateva exemple. Exista si teorii care sustin ca oamenii trec printr-o perioada ciclica si, astfel, ce s-a intamplat in trecut, se va intampla si in viitor, din 5.000 in 5.000 de ani.In momentul cand avem un deja-vu, spunem repede „am un deja-vu!“, dupa care parca suntem hipnotizati de acel moment pentru cateva secunde bune, traim in acel loc, incercam sa intelegem ce se intampla de fapt si parca mai rau ne ameteste aceasta intamplare. Multora dintre noi ne pare fascinant acest moment. Pe de alta parte, multi il vad ca pe ceva terifiant. Cert este ca nimeni nu stie exact ce este. Dar exista anumiti cercetatori care, de-a lungul anilor, au incercat sa gaseasca o definitie a acestui unic concept.

Curiozitati

Carl Gustav Jung a avut o experienta interesanta de deja-vu, in prima sa calatorie spre Africa. Admirand peisajul prin geamul trenului in care se afla, acesta a simtit cum este transpus in lumea copilariei sale, cinci mii de ani mai devreme. Acest pasaj este descris in cartea sa, „Memories, Dreams, Reflections“, ca „recunoasterea cunoasterii imemorabile“.
Amygdala este regiunea creierului care este cea mai activa atunci cand manifestam sentimente de teama si anxietate. Are forma unei alune si joaca un rol central in ceea ce priveste emotiile. Daca aceasta regiune nu proceseaza corect amintirile, creierul nu are „aroma corecta“ a prezentului.Din punct de vedere stiintific, fenomenul de deja-vu pare sa fie strans legat de memorie. Astfel, lobii frontali fac legatura cu viitorul, cei temporali cu trecutul, iar sistemul limbic are de-a face cu prezentul.

pentru mai multe informatii dati click aici si aici.