Printre randuri

De ce casele stau afara? 

Casele stau afara pentru ca ... asta fac ele in general. E de datoria lor sa stea drepte si impunatoare in furtuna,soare, ploaie, vant, ninsoare, protejandu-i pe cei dinauntru.
Casele sunt alese in functie de gusturile fiecaruia: unii prefera casele doar de fatada, altii sunt interesati de arhitectura,istoria si complexitatea acesteia, unii accepta si o casa sub asteptarile lor, urmand ca sa o imbunatateasca pe parcurs, pe cand altii sunt indecisi si raman fara casa. Iar casa ramane, astfel, fara casa.
In casa perfecta te simti comfortabil si in siguranta indiferent de vreme pentru ca "acasa" e acolo unde iti este inima. Te adapostesti in casa si te lasi cuprins de dragoste, visare, te dezbraci de tine si devii unul/una cu aceasta. Iar cand pleci in lume, cand esti in mijlocul ploilor si furtunilor, nu-ti doresti nimic altceva decat sa ajungi acasa/ sa te intorci inapoi, acasa.

De ce nu au si casele casele lor?
 Ei bine, ele au. O casa poate fi numita casa atunci cand este locuita, cand traieste un suflet de om in ea. Desigur, de-a lungul timpului au trecut mai multi oameni printr-o casa, murdarind-o, scrijulindu-i peretii si facand numai haos, insa o casa se desavarseste cu adevarat numai atunci cand isi gaseste un locatar stabil, care sa aiba permanent grija de ea si sa o intretina, proprietarul devenind, in acest fel, o casa pentru casa. Pana atunci, este doar o cladire, un imobil neinsufletit si tern,un amalgam de caramizi, ciment si barne de lemn,care isi  asteapta locatarul care sa o desavarseasca. Si oh, cate case fara stapani sunt si cati oameni fara case ...

Pentru cei care au uitat unde este acasa, "Intoarce-te acasa!"
Pentru cei care inca nu stiu unde sa o gaseasca,  "Acasa" e acolo unde iti este inima."
Iar pentru cei care au o casa, "Bine ai venit acasa!"

Pentru ca despre asta e vorba....

Sarbatoare in do-re-mi

Astazi sufletul imi este in sarbatoare. Omul care de nenumarate ori mi-a incantat inima si auzul cu cele mai frumoase melodii, omul care mi-a alungat tristetea, plictiseala si care mi-a adus linistea, calmul si starea de bine, Claude Debussy, este celebrat astazi de Google printr-un Doodle cu ocazia implinirii a 151 ani de la nastere. Este primul an cand acesta este celebrat, inscriindu-se astfel in randurile compozitorilor consacrati de faimosul motor de cautare. Mie, personal, chestia asta cu Doodle-ul mi se pare o idee geniala, un mic "tratat" de cultura de generala usor de asimilat de fiecare datorita modului de prezentare a personalitatii/descoperirii/evenimentului respectiv. Ideea ar trebui preluata de cat mai multe site-uri, care ar trebui sa aiba o rubrica laterala cu "Aniversarile/ evenimentele zilei". (daca nu ma insel, ideea a fost preluata de vreo 2 televiziuni).

Haideti sa va ofer niste informatii despre sarbatoritul zilei, cu toate ca stiu ca sunteti saturati de atata informatie bibliografica: " Debussy s-a născut într-o familie de burghezi. Tatăl său deţinea un magazin şi mai lucra şi ca asistent tipograf şi funcţionar. Mama sa era croitoreasă. Talentul muzical al lui Debussy a fost descoperit de primul său profesor de pian, Mauté de Fleurville, care susţinea că studiase pianul cu Chopin, scrie Vasile Iliuţ în cartea sa, –“De la Wagner la contemporani - 100 de personalitati ale sec XX”.

Cunoştinţele sale de pian erau atât de strălucite încât în 1872 Debussy a fost admis la Conservatorul din Paris, la clasele lui Marmontel şi Lavignac. Avea să petreacă aici doisprezece ani, plini de conflicte şi răzvrătire, dar educaţia pe care a primit-o a fost într-adevăr foarte solidă.

  În 1884, graţie cantatei l'Enfant prodigue ("Copilul minune"), Debussy a reuşit să câştige marele premiu al Romei. Atunci când a fost anunţat, el a spus "Fie că voi fi crezut sau nu, pot totuşi să afirm că întreaga mea bucurie a dispărut... Am văzut clar atunci plictiselile, grijile pe care le aduce în mod fatal cel mai mic titlu oficial. În plus, am simţit că nu mai eram liber." Aceste fraze îl caracterizează perfect pe Debussy."  via gandul.info 

Azi e sarbatoare! O fiesta in do-re-mi-debussy. Alaturi de romanticul Chopin, muzica lui imi este ca un pansament, ca o grefa de piele pentru suflet. Doi artisti care se potrivesc manusa unei firi romantice, visatoare, sensibile dar si puternice in acelasi timp. Nu trebuie sa fii un mare cunoscator de muzica clasica pentru a asculta cateva  acorduri de pian. Mai lasati un pic muzica asta de duzina, comerciala, si invatati sa va auto-educati gusturile muzicale ascultand SI ALTCEVA. Inchideti ochii si lasati-va purtati de imaginatie in timp ce ascultati melodiile lui Debussy. Eu NU am cine stie ce cunostinte muzicale despre muzica clasica sau de pian, dar in schimb SIMT foarte multe. Am inceput cu "Nocturno" de Chopin si de la o singura melodie am ajuns sa stiu pe de rost pe putin 80 de melodii ale compozitorilor celebri de pian si vioara. Si, sincer va spun, cand trec de la 10 min de pian la un radio de duzina, simt ca mor. Cata lipsa de stil si emotie e in "muzica" anului 2013..Ascult de toate, insa "reactionez" la putine. Asta simt eu; poate sensibilitatea artistica si creativa ma fac sa afirm cele de mai sus, insa daca macar 1 cititor asculta si apreciaza ceea ce am postat, ma declar implinita.  Va voi atasa aici cateva dintre cele mai frumoase melodii (judecate dupa umila mea apreciere)  pe care le ascult cu mare drag de fiecare data cand simt nevoia cu speranta ca imi veti spune: "Da, imi place!" :)

[nu ai trait daca nu ai ascultat melodia asta cel putin o data]


[v-am ales si un colaj de melodii destul de voluminos. Stiti cum lucrez eu? Imi deschid in background un astfel de colaj linistitor si imi incep studiul. In timp ce invat, subconstientul asimileaza melodiile fara sa imi dau seama, astfel incat am ajuns sa le stiu aproape pe de rost. Incearca si tu!]

Exagerari

Da, despre exagerari vreau sa vorbesc acum. Sau, mai bine zis, despre falsa impresie pe care unii oameni o au fata de "grandomani". Mai precis: sunt sigura ca ati intalnit cel putin o data in viata o situatie in care ati catalogat un comportament al unei persoane drept "exagerare" (sau ati fost chiar voi pusi intr-o situatie asemanatoare). Oare ati avut dreptate sau v-ati pripit in judecata?

Sa incepem cu inceputul... Este o linie foarte subtire intre a-ti spune ofurile, bucuriile, necazurile unei persoane apropiate pe un ton confesiv si a-ti spala rufele in public, plangandu-te/laudandu-te la toate casele. Dar, atentie, aceasta granita EXISTA! si, prin urmare, trebuie respectata. Este mult mai usor sa spunem despre o persoana care se bucura/plange/lauda ca exagereaza si ca streseaza pe toti cei din jur decat sa ne gandim daca, nu cumva, acele trairi sunt sincere si deloc "umflate" artificial. Este mult mai usor sa spunem despre o persoana ca se mandreste de perfomantele obtinute, decat sa ne gandim la efortul titanic si permanent depus de-a lungul timpul... Este mult mai usor sa spunem ca o persoana se victimizeaza, in loc sa ii analizam suferinta si sa ii oferim un sprijin. Suntem superficiali, invidiosi, rautaciosi, aruncam "sageti" cu aceeasi lejeritate cu care oferim "dulceturi". Nu ne gandim ca poate frustrarile, lacrimile unora au razbit la suprafata dupa ani buni de claustrare... Ne ferim sa ascultam bucuriile/ofurile celor din jur si sa ne bucuram (sau nu) alaturi de ceilalti. Impasibili. Reci.

Un exercitiu de omenie nu e greu... Un gand bun, o imbratisare calda (fie ea si virtuala) poate insenina ziua prea mohorata a unora. Nu va mai grabiti sa judecati, sa catalogati drept "exagerari", victimizari, gandurile altora. Nici nu stiti cand se intoarce roata si veti primi acelasi tratament (asta ca sa inchei intr-o nota de amenintare, muhaha).


Mnah, off topic vorbind, am scapat si de BAC, aka "Spaima absolventilor" care, intre noi fie vorba, a fost doar un "copilas rasfatat" pentru mine, nicidecum un "monstru", asa cum e privit de majoritatea elevilor. Mai mult stresul si teama de un "blackout" mi-au tocit nervii. Nu ca as vrea sa ma laud (a se citi prima parte a articolului, ptr cei care s-ar grabi sa ma catalogheze drept...) dar mie mi s-a parut usor si foarte accesibil. E drept, am invatat, dar si daca as fi prins muste la orele de romana, mate, etc. tot as fi facut de minim 5.Iar discutiile despre subiectul de la romana sunt nefondate, parerea mea. Cum poti tu, ca elev care dai bacul, sa nu inveti macar o poezie?! Mi se pare un gest sinucigas sa inveti tot ce tine de roman dar sa nu citesti (atentie, citesti!) macar o poezica amarata. Poate comoditatea si gandirea " Las' ca am timp sa invat" in ultima luna au dus la rezultate nemultumitoare. In fine, nemultumiri sunt si vor fi, dar vorba din popor: "Cum iti asterni, asa dormi".

Pentru cei care au intrat in vacanta mai devreme (sau care urmeaza sa intre), pentru cei care pierd cateva minute din viata lor si ma citesc, dar si pentru cei care "exagereaza", "victimeaza" in stanga si in dreapa, inevitabil...

2 din cele mai frumoase reclame

Am descoperit astazi 2 reclame care au devenit virale pe Youtube si care m-au cucerit pe loc.
Prima este cea mai noua reclama de la Dove care este un experiment social destul de emotionant, intitulat Real Beauty Sketches si care-si propune sa demonstreze ca suntem mai frumosi decat credem.

Pentru acest experiment a fost recrutat un artist care face portrete robot, iar mai multe femei au fost rugate sa-si descrie diverse trasaturi ale fetei, fara ca artistul sa le vada. Apoi, pe aceleasi foi, artistul a mai desenat o data fetele femeilor, dar, de aceasta data, descrise de alte persoane.

A doua este o reclama de la Vodafone care o sa te faca sa te reindragostesti sau sa pui mana pe telefon si sa-ti suni prietenul/ prietena.Reclama arata evolutia unei relatii de la primul si pana la ultimul sarut, pe repede inainte si doar prin saruturi.

Pentru cei fericiti sau pentru cei nefericiti, pentru cei certati si orgoliosi, lasati mandria si sunati-l/sunati-o. ;)

Sursa:metropotam.ro

Doar...oameni

preluata:

"Sunt oameni care, deşi te însoţesc, nu înseamnă că îţi sunt alături.

Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, nu înseamnă că sunteţi împreună.

Sunt oameni care, deşi te aud, nu te ascultă. 

Sunt oameni care, deşi te ascultă, nu te înţeleg şi nu le pasă.

Sunt oameni care, deşi te privesc nu te văd. 
Sunt oameni care deşi te văd, nu te cunosc.

Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, sunt foarte departe de tine…

Sunt oameni care, deși te mângâie și te îmbrățișează, nu te iubesc.

Sunt oameni care, deşi te însoţesc pe drumul tău şi îţi fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri…"