duminică, 10 iulie 2011

Despre dragoste şi afişaj...


     Încep să devin confuză. De ce oamenii încearcă să-şi expună dragostea, intimitatea ca un exponat de muzeu în faţa publicului fără a aştepta nimic: nici aplauze, nici urale de bucurie sau strigăte de entuziasm? Cum poţi să desacralizezi un lucru atât de sacru şi tăinuit? 
      Pentru că ce e dragostea dacă nu o taină pe care o ascund îndrăgostiţii şi o poartă în umbră, de frica luminii? Îndată ce taina se dă pe faţă, dragostea veştejeste, îşi pierde frăgezimea iar vraja devine ceva obişnuit,banal, de toate zilele... Lumina omoară pasiunile, le distruge, le năruie. La lumină, dragostea devine comună, decolorată, transparentă, vulnerabilă. Ajungi să fii judecat şi arătat cu degetul:”Ia uite-i măii şi pe ăia!”.. Sunt unele lucruri, şi mai ales în iubire, care nu se pot spune decât în taină şi mai ales, în doze cât mai mici.
     Pentru că dragostea e foamea de o femeie unică şi dacă această femeie se pricepe să nu dea prea mult bărbatului ca să-l sature, ci dimpotrivă îl lasă mereu flămând, flacăra pasiunii rămâne mai mult timp aprinsă şi din ce în ce mai puternică.
     Întunericul este mai „prietenos” cu îndrăgostiţii: îi ascunde, îi protejează, îi împacă. Până şi Eminescu, cel mai îndrăgostit poet al literaturii române, amintea în poeziile sale nevoia de întuneric şi intimitate. Noaptea, malul unui lac liniştit, „blânda lună” deasupra – iată cadrul cel mai propice pentru un cuplu, nu în văzul tuturor. Chiar şi în întuneric, îndrăgostiţii au o lumină ciudată pe faţa lor, care-i deosebeşte dintr-o mie de oameni. Iar asta e mai mult decât suficient, nu trebuie nimeni să îi vadă. E de ajuns că se văd ei iar asta e tot ce contează. 
    De fapt, marile pasiuni rămân necunoscute, se consumă în anonimat. Restul....e de duzină. Să nu batjocorim dragostea! Cu ea nu se joacă nimeni! Să nu o sacrificăm de dragul unor laude pline de venin ale celor ce nu o pot înţelege. Dragostea se trăieşte, se simte. Nu are nevoie de definiţii laborioase sau explicaţii. 

7 comentarii:

Secret life spunea...

ai dreptate,nu tre sa lasam dragostea la vederea oricui.trebuie doar noi sa o vedem,sa o simtim,sa ne bucuram de ea impreuna cu persoana pe care o iubim.
si da,dragostea ar trebui oferita in doze cat mai mici,si persoanelor care o merita.daca o daruim tuturor nu se mai numeste dragoste,devine o chestie comuna.
P.S. ma bucur ca te regasesti uneori in ceea ce scriu si iti multumesc ca imi vizitezi blogul si imi mai lasi cate un sfat:*:*

zmeurică0112 spunea...

Eh.. asa se iubesc ei :)) si cand ajung acasa, isi sparg farfuriile in cap :)) vorba aia, afara e vopsit gardu'.. inauntru e leopardu

Didi spunea...

Te aprob, Roxx.Cei care stiu ca dragostea lor e cu adevarat insemnata isi doresc sa se bucure de taina ei.Restul vor doar sa fie mai populari si interesanti, iar iubirea lor nu va mai avea acelasi farmec.

Ioana spunea...

Foarte frumos postul asta si chiar sunt de acord cu el; cu cat cuplul isi pastreaza mai multe chestii personale, cu atat este mai unit. E surprinzator ca ai mentalitatea asta la 17 ani, sunt sigura ca esti o persoana deosebita si de apreciat :)

RoxX spunea...

@Ioana: multumesc mult de aprecieri si te mai astept
@ DiDi: asa este, totul e sa stii sa pretuiesti intimitatea si frumusetea unui cuplu.
@zmeurica: daca pe ei atat îi duce capul :)):))

Rainbow spunea...

Bravo RoxX, cred ca e una dintre cele mai buni postari!
Fiecare cuvant e "la locul lui"
Doar o chestie: si mie mi se intampla. De exemplu: scriu, asta nu vede nimeni, fiindca blogul meu este "in secret". Something, you need to "share" your feelings. Because it's so sad, and you're losing your mind.
Imi place blogul tau, imi place cum scrii, go RoxX! :*

RoxX spunea...

@Rainbow: multumesc foarte mult >:D<

Trimiteți un comentariu