Roze

În grădina sufletului primăvara a sosit mai repede. Spinii, mărăcinii şi scaieţii s-au uscat de mult, iar în locul lor au apărut gingaşii ghiocei. Atât de albi, atât de puri, dar atât de vulnerabili ... Pe alocuri, boboceii de trandafiri stau să se deschidă. Unii sunt roşii, altii roz, iar alţii galbeni. Dar numai unul este regele trandafirilor, numai unul surprinde şi fascinează, numai unul domină prin rafinament şi senzualitate: trandafirul roşu. Trecut prin aceleaşi operaţiuni de curăţare şi copilire ca şi fraţii săi mai mici, acest veteran al grădinii sufletului, trandafirul roşu înfloreşte întotdeana primul.

Spinii însă s-au înmulţit. Parcă sunt mai mari, mai deşi şi mai ascuţiţi, mai ales pe cel roşu. Însă căldura sufletească îi va usca, iar florile vor putea fi culese fără durere... În aer se simte o mireasmă suavă, delicată dar discretă. Atât de discretă încât nu toţi fluturii sunt atraşi de aceasta.

Curând, trandafirii vor decora cu petalele lor rubinii toate ungherele sufletului, hrăniţi fiind de bucuria, împlinirea şi căldura sufletească. Cu toate că ghioceii vor muri curând şi bobocii de trandafir vor fi înconjuraţi de spini şi mărăcini, aceştia vor lupta şi vor rezista. Copileala timpurie i-a întărit, iar aceştia sunt mai puternici ca niciodată. Chiar dacă asupra lor se vor abate şi averse de lacrimi şi înnorări temporare, trandafirul roşu va zâmbi şi străluci şi mai tare dupa ce furtuna a trecut.

Iar la iarnă, sub pătura groasă a omatului, trandafirul roşu va hiberna, pentru ca la primăvară să răsară până şi din cel mai rece şi nefertil pământ. Şi atunci, în razele soarelui, trandafirul roşu îşi va desface din nou bobocul, eclipsând şi dominând spinii şi mărăcinii...  

"Meet me halfway" ...

Daca as alege sa scriu o lucrare despre calea de mijloc as porni de la o vorba a Apostolului Pavel: “ Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos.” (I Corinteni 6, 12). Exemplificand, calea de mijloc inseamna evitarea exceselor, masura, echilibrul  in fapte, vorbe, dorinte si trebuinte. Calea de mijloc este asezata undeva intre da si nu, intre nici prea-prea, nici foarte-foarte. Atat in sistemele filosofice cat si in cele religioase si/sau morale regulamentul de aur este calea de mijloc si imi voi sustine afirmatia in randurile care urmeaza.

In primul rand, daca ar trebui sa abordez conceptul de “cale de mijloc” din punct de vedere religios, acesta este indispensabil atingerii scopului suprem, si anume mantuirea sufletului. Un echilibru intre bine si rau, intre timp liber si rugaciune, intre ganduri si fapte, asigura o viata armonioasa si in concordanta cu rigorile religioase. Desigur, nu toata lumea (care pretinde a fi spirituala) reuseste sa puna in aplicare toata dogma religioasa, insa daca se incearca impunerea unui auto-control in deprinderile mai putin benefice, atunci calitatea vietii se va imbunatati considerabil. Iar dogma religioasa poate veni in sprijinul nostru.

In al doilea rand, calea de mijloc poate fi vazuta si ca pe un stil de de viata echilibrat, care sa ne asigure  sanatatea trupeasca si cea mentala atat de necesara. O viata lipsita de excese (alimentare si nu numai) ne va ajuta sa ne dezvoltam armonios (fizic si spiritual) , contribuind astfel la fericirea vietii in cuplu/familie. De asemeni, o viata lipsita de invidie, rautate, violenta si orice alt exces de temperament va consolida dezvoltarea armonioasa a sanatatii mentale (care e la fel de necesara ca si cea trupeasca).

Da, traim vremuri ciudate. Calea cea mai echilibrata ti-o creezi indififerent de ceea ce se intampla in lume, de mediu social sau de conceptiile altora. Este un stil de viata, cum spuneam, care este optional; doar noi putem decide daca adoptam acest stil de viata sau daca mergem pe principiul “carpe diem” si actionam la impuls. Este o cale interioara, de transformare. Calea de mijloc nu este accesibila oricui, necesitand un grad inalt (?) de cultura, vointa, educatie si, de ce nu, diplomatie. Va doresc tuturor sa va gasiti propriul vostru echilibru interior care va aduca armonie si pace in suflet.

Confesiune

„Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.”

                                                                                                           Geneza 1:1

Daca ar fi sa-I multumesc Lui Dumnezeu pentru ceva, printre multe altele, i-as multumi pentru fascinanta masinarie umana si pentru muzica clasică. Dacă prima fascinează prin complexitate, a doua fascinează prin simplitate, rafinament şi divin.

Doamne, îţi mulţumesc pentru că ţi-ai concentrat toată măiestria în alcătuirea corpului uman, chiar dacă noi, în nimicnicia noastră nu îţi arătăm recunoştinţa.

Doamne, îţi mulţumesc  pentru fiecare celulă pe care Tu o guvernezi, pentru echilibrul atat de fragil care ne ţine pe noi în viaţă, pentru celulele fotosensibile din retină care ne permit să ne bucurăm de creaţia mâinilor tale, pentru fasinantul mecanism miniatural din ureche care nepermite să ascultăm cântecul păsărilor şi foşnetul copacilor. Pentru toate procesele chimice care ne hrănesc zilnic cu pâinea cea de toate zilele. Îţi mulţumesc pentru mâinile atât de delicate şi frumoase care încă mai poartă semnele creatiei. Îţi mulţumesc pentru fiecare rid şi fir de păr alb care ne face să ne simţim frumoşi şi umani indiferent de vârstă. Îţi mulţumesc pentru milioanele de celule olfactive care ne ajută să simţim mireasma florilor dimineaţa.

Doamne, îţi mulţumesc pentru fiecare os, muşchi, tendon şi ligament care ne pune în mişcare, penttru fascinantul creier uman, dar şi pentru mult rabdătoarea inimă...

Doamne, îţi mulţumesc pentru că ne înzestrezi pe fiecare cu câte un talent-eu ştiu doar să-ţi scriu (cu mâna pe care tot Tu mi-ai dat-o).

Doamne, îţi mulţumesc pentru că ne descoperi tainele creaţiei Tale prin oameni aleşi şi binecuvântaţi care, tot cu mâna Ta, tratează trupul efemer. Îţi mulţumesc că înzestrezi oameni ce acest har deosebit şi te rog –nu, te implor!- să mă binecuvântezi şi pe mine cu acelaşi har cu care l-ai înzestrat cândva pe Pantelimon. ..... (Oare merităm noi, nişte ticăloşi, să fim posesorii acestei minunate maşinării supreme? Şi dacă da, de ce o profanăm în fiecare zi?)

Doamne, îţi mulţumesc pentru că ne-ai dăruit muzica, cea mai accesbilă hrană a sufletului. Şi, alături de ea, îţi mulţumesc pentru că ne-ai dăruit şi oameni aleşi care au reuşit să transpună pe portiv o parte din cântecele heruvimilor şi serafimilor. Îţi mulţumesc pentru Mozart, Beethoven, pentru melancolicul Chopin, Liszt, Brahms, Debussy ...

Doamne, îţi mulţumesc că ne-ai dăruit aceşti oameni cu un talent divin şi cu o sensibilitate îngerească pentru că , prin muzica lor, mă simt mai aproape de cer.

Doamne, cuvintele pălesc în faţa măiestriei Tale divine. Mă simt câteodată ca o furnică, fiind copleşită de frumuseţea lucrurilor care mă înconjoară. Ştiu că nici eu nu îţi sunt recunoscătoare cât ar trebui însă de un lucru sunt absolut sigură: vreau să descopăr  cât mai multe pentru a ajuta pe cât mai mulţi. Şi nu pot face acest lucru fără ajutorul Tău. Te rog, ajută-mă să înţeleg, să descopăr cine sunt, cine suntem. Ajută-mă să ajut!

Recomand!

Am descoperit o melodie extrem de frumoasa pe care m-am gandti sa v-o impartasesc. O melodie despre naturalete, dezinhibare si spontaneitate. pam-pam-paaam...Sper sa va placa :)

"Daca vii, 

Dezbraca-te de tine ca de o haina,
Las-o in masina si vino, vino,
Vino fara nicio vina.
Lasa telefonul, lasa laptopul acolo,
Uita de internet, fiindca e lucru cert
Fata in fata, e alta viata.

[...]

Vino nespalata… pe creier, evident
Iar pielea sa-ti miroase inocent,
Ca apa de izvor, nu a detergent
Daca vii, n-ai nevoie de CV
N-avem cycle meeting, brainstorming
Vreau sa facem prostii
Vino simplu, desculta alergand
Descheiata la suflet, cu parul in vant.

Biss, maestro!!

Putina lume stie ca astazi se implinesc 5 ani de la trecerea in nefiinta a unicului,inegalabilului Luciano Pavarotti. Intr-o perioada in care maneaua si versurile obscene si deocheate sunt la mare cautare in randurile tinerilor adolescenti, propun azi un moment de respiro. Un moment de luciditate artistica, daca o pot numi asa. Propun sa ascultati o voce, as zice, nepamanteasca si poate veti invata sa apreciati SI altceva.

Cine a fost Pavarotti? Nascut pe data de 12 octombrie 1935 la Mondena, a fost un celebru tenor al secolului 20, fiind singurul cântareț de operă care a vândut mai mult de 100 de milioane de înregistrări.A debutat pe scena sălii de operă din Reggio Emilia, pe 29 aprilie 1961, cu aria lui Rodolfo din „La Boema” de Puccini. Pavarotti a avut patru fete, trei din prima căsătorie cu Adua și o fată împreună cu a doua soție, Nicoletta Mantovani.

Pe 11 august 1999, Luciano Pavarotti a susținut un concert extraordinar în aer liber, pe o scenă ridicată în Piața Constituției (Palatul Parlamentului) din București, având în program canțonete și arii din opere.

Insa, Dumnezeu a avut nevoie de el in cer si l-a chemat la El pe data de 6 septembrie 2007 în urma unui cancer la pancreas.

In continuare, v-am pregatit un playlist cu cele mai frumoase si renumite melodii (bineinteles, alegerea a avut si o tenta subiectiva) . Biss maestro!!

Divin:

Divin #2