joi, 28 aprilie 2011

Pe teren..


    Orice sportiv care se pregateste sa intre pe teren se pregateste atat fizic, cat si psihic. Bataile inimii devin din ce in mai rapide, tensiunea arteriala creste , respiratia devine mai accelerata iar muşchii se incordează. Totul în jur încremeneste, zgomotele amutesc si toata atentia e acordata jocului ce urmeaza sa inceapa.Din afara totul pare simplu:o minge, un coş şi mai mulţi adversari.Pe margine poti să bârfesti in voie, poţi să observi lucruri pe care din interior nu le-ai putea observa si observi atent miscarile celorlalţi. Iţi faci planuri, strategii,reguli după care să joci şi chiar daca vrei sa câştigi cu orice preţ îţi propui sa fii totuşi fair-play cu adversarii, încerci să nu fault-ezi prea mult şi sa nu primeşti OUT!! .Conteaza sa pui mana primul pe minge, să înscrii şi să fii victorios..Privesti de sus la ceilalţi concurenti, îi analizezi şi îţi spui în sinea ta "Voi reuşi!"

    Cand intri pe teren însă lucrurile se schimbă. O dată cu primul fluier, fiecare intra in joc si toate regulile,planurile se schimbă.Vorba aia "socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg"..Constaţi că şi ceilalţi vor la fel de mult ca şi tine să câştige  iar fair play-ul nu mai  exista; încerci sa pui primul  mâna pe minge,dar concurenţii sar pe tine cu sălbăticie: primesti palme, ghionturi,piedici....Te ridici, te scuturi si pornesti mai departe: mai alergi, mai ceri o pasa de la coleg , te zbaţi şi in cele din urma...INSCRII!Pentru o secunda, toate straduinţele, palmele  si efortul depus nu mai conteaza: clipa aceea este unica si trebuie savurata secundă cu secundă..
       Fluierul arbitrului anunţă sfârşitul meciului:cobori de pe piedestal, te îmbraci si ieşi cu capul sus din sală. Urmeaza adevăratul joc:cel al vietii, care nu difera prea mult de jocul descris de mine mai sus: fiecare are un ţel propriu pe care vrea  sa il atingă. Însă pentru a ajunge la el muncim, ne straduim,LUPTAM  cu ceilalti iar uneori ajungem la el,alteori nu.Dar momentul învingerii este nepreţuit...:)
Ideea pentru acest articol mi-a venit, cum ati si ghicit probabil, în timpul unei ore de sport, cand mi-am dat seama ca şi în viaţă lucrurile stau cam la fel. De aici tupeul, succesul, motivaţia, ezitarea, frustarea unora...:)
Am cam tras chiulul pe blog, dar promit ca voi fi mai activa de acum inainte!Pana data viitoare, aveti grija de voi!:)RoxX

2 comentarii:

Anonim spunea...

Intradevar totul se realizeaza prin munca :-? . Nu poti face nimic in viata fara munca . Sportul pe de alta parte este un joc serios ce ne pregateste atat fizic cat si psihic pentru luptele de " pe teren " :))
Bogdan 11C

Anonim spunea...

Imi place :D Bravo :D

Trimiteți un comentariu