joi, 8 iulie 2010

Demonii interiori

Un studiu a aratat ca 2 din 3 adolescenti au complexe sau se simt inferiori celorlalti.Destul de ingrijorator,nu?Multe fete sunt complexate de aspectul lor fizic si multe isi fac operatii estetice care sa le scape de "probleme".Complexele de inferioritate pot duce la depresie,anxietate sau in cazuri mai avansate chiar si la suicid.Sa aflam impreuna ce sunt complexele si ce efecte pot avea ele.

Complexul de inferioritate apare atunci cand suntem apreciati sub nivelul asteptarilor noastre.Aceasta neconcordanta duce la un conflict interior care poare genera:depresie,anxietate,hipermotivare,deformarea caractrului.Complexul de inferioritate se manifestă printr-o timiditate excesivă, însoţită de teama de a fi ridicol. De aici apare dificultatea de a te exprima, frica de public, de grup, "jena socială". Este vorba de o sensibilitate extremă, de slăbiciune, de incapacitate, de teama că eşecul personal va fi luat în râs de către ceilalţi. Persoana este, deci, inhibată, rigidă, cu trac, cu dorinţă de a fugi, de a evita încercările, provocările. 
Acest tip de complex se manifestă în special în plan social. Inferioritatea socială presupune compararea permanentă cu alţii: intelectual, estetic, economic, moral. De fapt, "inferiorizatul" suferă de o tulburare de autoevaluare: se îndoieşte de el însuşi, este lipsit de încrederea în sine, aşteaptă să fie luat în considerare de către alţii.Ceva mai gravă este situaţia în care inferioritatea (fizică, economică, intelectuală, profesională etc.) invadează întreg psihicul, devenind obsesie şi blochează resursele. Apare atunci asocierea cu sentimente de vinovăţie (te simţi vinovat pentru că provoci dezgust prin ceea ce ai inferior).

Complexul.Un complex se manifestă, "trăieşte" sub forma unor comportamente, imagini, emoţii, care împiedică adaptarea la situaţii şi probleme mereu noi. Metaforic vorbind, complexul ne "încarcerează", ne limitează libertatea de alegere, ne face să ne simţim purtătorii a "ceva" asupra căruia nu avem deplină cunoaştere sau putere.Când cineva devine conştient de faptul că poartă un complex sau mai multe, încearcă o stare de jenă, tinde să se retragă în anumite situaţii sau în general. Ceea ce trăim, sunt sentimentele şi reacţiile fizice: ruşine, dezgust, indispoziţie, dorinţa de a fugi, imposibilitatea de a vorbi etc. Alfred Adler consemna: "dacă cineva îmi povesteşte tot felul de lucruri despre curajul său, dar observ că în acelaşi timp se agaţă de braţele fotoliului, închid urechile pentru a deschide ochii". Asta înseamnă că secretele inconştiente "au vorbit".

Aşadar,starile de inferioritate si complexele se afla intr-o relatie de interdependenţă.Ce se poate face,pentru a nu se ajunge in cazuri extreme,cum ar fi sinucuderea?In primul rand,trebuie sa fim sprijiniti de familie,care sa ne dezvolte increderea in sine-o alta arma impotriva complexelor.Si cel mai important lucru(dupa mine) e sa avem curajul sa ne afirmam in lume,sa ne spunem punctul de vedere,chiar daca avem pistrui,picioare grase,bani putini in cont ş.a.m.d.Trebuie sa conştientizam faptul ca trebuie sa ne iubim corpul asa cum este si ca nu trebuie sa ne lasam mai prejos decat altii.:)


4 comentarii:

Caty spunea...

Interesante informatii,mai ales despre complexul de inferioritate.
Multumim roxxi!:*

Xenia spunea...

hmmm interesant :D
orice complex "te rapeste" nelasandu-te sa traiesti asa cum ar trebui. Si cumva iti scade naturalitatea si originalitatea...

Rocsana spunea...

interesant dar ai scris in ditamai textul ceea ce puteai sa scrii in 15 randuri..:).

RoxX spunea...

@Rocsana:nu crezi ca trebuia sa definesc cum trebuie aceste 2 concepte,ca sa imi pot formula clar o opinie?

Trimiteți un comentariu