A doua şansă partea 1

Încă o creaţie recentă de-a mea (pe care o voi trimite la "Campania anti-drog" secţiunea "Eseuri literare") pe care o să v-o prezint in 3 părţi(aşa,ca sa fie suspans).Enjoy!!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Motto:”Că mort era şi a înviat,pierdut era şi s-a aflat( Lc. 15, 11-32 )”

„Viaţa mi se scurgea dinaintea ochilor.Totul era gri,mohorât şi trist.Nu era nimeni care sa ma scoată din această transă îngrozitoare..Am plecat la nişte „prieteni” să îmi alin suferinţa.După câteva doze,ajunsesem să uit de tot şi de toate.Am fost găsită zăcând pe stradă,după ce am stat inconştientă câteva ore din cauza LOR. Am fost dusă de urgenţă la spital de către un om cumsecade,timp în care m-am putut gândi la viaţa mizerabilă pe care am dus-o după moartea mamei.Ajunsă la spital,simţeam cum în jurul meu mişuna o armată de medici şi asistente care voiau să mă salveze,sa mă aducă la VIAŢA,dar...eu nu vroiam să traiesc.”Mai rău decât aici nu poate să fie pe lumea cealaltă.”gandeam eu.Nu aveam de unde să ştiu ca dorinţa mea mi se va împlini curând..După puţin timp,inima mea,atât de plină de suferinţă,a încetat să mai bată.Monitorul cardiac indica o linie continuă,care scotea un sunet lung şi grav.Din acel moment nu am mai auzit nimic.Totul era învăluit în linişte....
Brusc,am deschis ochii.Eram în picioare,îmbrăcată într-un veşmânt negru,zdrenţuit.Lângă mine se aflau medicii care au avut grijă de mine când am ajuns la spital.Le-am facut din mână,dar nu mi-au răspuns.Se uitau toţi spre cineva întins pe pat.M-am apropiat cu teamă şi am văzut ca acea persoană eram.....eu!Eram palidă la faţă şi părea că eram cufundată într-un somn adânc.În acel moment m-am speriat foarte tare,nu mai ştiam ce era cu mine.Am privit în sus şi am văzut o lumină puternică şi strălucitoare,din care se auzea voce duioasă şi calmă:
-Ioana!Vino..Nu îţi fie teamă.

Eram foarte speriată,dar nu aş mai fi stat nici o secundă in camera de gardă a spitalului.Am păsit cu teama spre lumină,nu înainte de a mai arunca o ultimă privire corpului meu.M-am trezit brusc în mijlocul unui câmp înverzit,presărat cu flori multicolore.Copacii erau înalţi,iar cântecul păsărilor părea nepământesc.În mijlocul acestui peisaj mirific era o femeie îmbrăcată într-un veşmânt alb şi încinsă la mijloc cu o curea aurită.Părul lung şi blond i se scurgea pe umeri,iar fată ei iradia de bunătate.M-am apropiat încet,ca să o pot vedea mai bine.Când am ajuns destul de aproape pentru a o privi în ochi,am căzut în genunchi şi cu lacrimi în ochi am strigat:

Va urma................