Roxana-Ce e cu tine?
Nu ai mai fost aşa niciodată
Sterge-ţi lacrima amară.
Nu te mai gândi la el
Lasă-l uitarii.
Nu e vina ta ca el nu vede
Ce fată in fiecare zi pe langă el trece.
Priveşte înainte cu speranţa,
In urmă cu resemnare
In sus cu recunostinţa
Şi în inimă cu dragoste.
Nu te lăsa afectată,
Uita-l îndată!
Roxana-I won't give up,I won't cry
I will be the one that he can deny.
I will be strong
Just like an amazon.
~~~~~Iar la final o melodie pe care o ador,soundtrack-ul de la ultima parte a trilogiei "Stapanul Inelelor"..(versurile de la 02.05 sunt....superbe:x)
Postări
16 comentarii:
frumoasa melodia!
superb...foarte foarte frumoasa poezia..si melodia chiar daca am ascultato de o mie de ori tot o ador
Te-ai reprofilat, foarte bine, pentru ca te prinde poezia.
Asa Roxy,
fi puternica si nu te lasa :*
melodia imi place ^^
If only he could see
How special you can be
If he only knew the you that we know
frumos ca'ntotdeauna!
ma intreb totusi daca s`a intamplat ceva sau ai scris`o din imaginatie, la intamplare.:-/
@zmeurica0112:Dacă te-ar auzi....:(
@Rocsi:nu trebuie sa se intample ceva ca sa scrii ceva.Dar in cazul meu da,s-a intamplat ceva:D
@Di:Da?Înseamna ca pot sa mai pun poezii pe blog:D
@Xenia:Nu mă las!Nu mă las!:)
Frumoase versuri si melodia e superba
Realitate sau fictiune? :-?
@Doctoru':tu ce zici?:D
Eu iti spun o intrebare, tu faci retorica cu mine? ;)). Nu am de unde sa stiu ce e in mintea ta, ce gandesti, daca ai compuso din ce te-a marcat...din intamplarile tale. in sinea mea cred ca e realitate:-?, sau ma insel.;)). lamureste-ma!
@Doctoru':nu am pus nici o intrebare retorica,am crezut ca iti vei da seama din profunzimea versurilor,ca nu este fictiune ci este realitate.Daca te-ai fi uitat la comentariile anterioare,ai fi vazut ca mi s-a pus o intrebare asemanatoare si am raspuns in consecinta.Pe scurt,da este real.:D mulţămit?:)
Melodia e superba.Poezia...fara cuvinte...:x
chiar daca stiu melodia, tot imi place! si poezia... fara cuvinte! bravo :X
Tu faci o confuzie. Retorica despre care vorbesc eu este cea din antichitate. Aristotel avea discipoli iar acestia primeau intrebari in loc de raspunsuri. E ca si cum ne-am intreba unul pe celalalt la nesfarsit aproape. La asta ma refeream.
Eu nu ma uit la ce au comentat altii, deja in minte mi se formuleaza o idee si vreau sa fie originala...
Trimiteți un comentariu