joi, 11 februarie 2010

Despre transplantul si traficul de organe


Am decis sa abordez un subiect destul de...macabru pentru unii,dar care incepe sa ia amploare in România.Mai întâi,aş vrea să vorbesc despre transplantul de organe:pro şi contra.Unii sprijină acest lucru,considerând că donând un rogan,poţi salva o viaţă.După ce m-am documentat destul de mult despre acest subiect pe internet,am ajuns la concluzia camajoritatea românilor ar fi în stare sa îşi doneze organele după ce a survenit moartea cerebrală (dacă nu mă credeţi daţi click aici).Acest fapt este unul îmbucurator,având în vedere faptul că mii de români aşteaptă să primească un organ,care sa le salveze viaţa.Ca fapt divers,Spania,este  pe primul loc în lume ca număr de donatori de organe.Iar procentul de reuşită a transpalantului de organe din România este peste media europeană. În ultimii 11 ani, intervenţiile asupra a 748 de pacienţi, din cele 900 efectuate, au fost reuşite.

Acum,să vorbim şi despre traficul de organe.Avem trafic de droguri,carne vie,produse ilegale,a fi fost chiar culmea sa nu fi avut si trafic de organe.Pentru cateva mii de euro, romani din toate colturile tarii isi scot la licitatie organele. La prima vedere s-ar spune ca saracia i-a adus pe romani in pragul disperarii. Dar cei care pun la cale astfel de tranzactii habar nu au ca incalca legea si viseaza la afaceri de succes.Iata parerea unui tânăr,student la medicina:M-am saturat sa tot dau spaga ca sa pot trece anul. M-am saturat sa privesc cum in tara asta nu ai nici o sansa si traiesti de pe o zi pe alta. Am cerut 15.000 de euro pentru lobul de ficat, dar mi-e teama de operatie. Parintii si prietenii mei nu stiu nimic. Cand voi avea acesti bani vreau sa imi deschid un cabinet medical particular cu un alt coleg de la Medicina" - Ciprian, student la medicina, Cluj..Romanii dispusi sa se vanda bucata cu bucata nu s-au gandit ca sunt autorii unor ilegalitati, incalcand Legea 2/1998, denumita si a Transplantului. Aceasta prevede clar ca organizarea sau efectuarea prelevarii ori transplantului de tesuturi, in scopul obtinerii vreunui profit din vanzarea lor, constituie infractiunea de trafic de tesuturi sau organe umane si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 7 ani. Aceeasi pedeapsa se aplica si in cazul cumpararii de organe umane in scopul revanzarii lor.Dupa mine,nu cred ca este o idee prea bua sa iti risti sanatatea,pentru a castiga asta.Si plus de asta,sa te alegi si cu niste ani la racoare.Cat priveste transplantul de organe...la varsta asta nu stiu ce e mai bine,dar prefer sa mor cu toate organele in mine:fie ele bune,fie rele:))..Acum va intreb pe voi:ati fi dispusi sa va donati un organ?

6 comentarii:

Gabi spunea...

nu as fi dispusa sa donez un organ pentru castig material...
in schimb daca ar fi ceva legat de familia mea,sigur ca as faceo

Di spunea...

Chiar mi-am pus problema asta dupa ce am vazut filmul Seven Pounds. Cred ca n-as avea nimic impotriva ca cineva sa beneficieze de un organ sanatos al meu dupa ce ma duc la 'cei multi', da' sa fiu dusa 100% fara sanse sa ma mai trezesc.

RoxX spunea...

Asta e buna!Să învii şi să îţi dai seama ca nu mai ai ficat!:))))=))ar fi ceva!

Ionny spunea...

@Di: Si eu am vazut filmul 7 suflete (seven pounds) si mi s-a parut un film excelent!Cat despre donatie...pai...daca Doamne-Fereste! cineva din familie ar avea nevoie, sigur ca i-as oferi.Cu atat mai mult daca este o ruda de sange!

:D

Xenia's Chronicles spunea...

Nu sunt sigura ce as face. Nu as vrea nici sa ma duc pe cealalata lume fara organe dar as vrea si sa ajut pe cineva. Dar daca ar fi vorba de cineva din familie sau apropiati cu siguranta as face orice transplant.

Dana spunea...

Având în vedere că din moarte cerebrală nu te mai întorci (om), la ce bun să ţii nişte organe care pot salva viaţa cuiva sau o pot îmbunătăţi... Cât despre donarea în stare de perfectă sănătate...e mult de discutat şi cântărit, pentru că oricât de reuşită va fi operaţia...organismul tot va simţi o diferenţă, va trebui să facă un (minim) efort să se obişnuiască cu noua condiţie...ca să nu mai zic că ar putea avea multe consecinţe nefaste. Că depinde de gradul de apropiere cu persoana care are nevoie şi cât de mult are nevoie...(bănuiesc că e clar faptul că nu mi le-aş vinde)

Trimiteți un comentariu