Imaginaţie (2)

Am revenit şi de această data cu ceva nou.La cererea unei blogger-iţe,am decis să fac continuarea postării anterioare.Ce a iesit?Aflaţi şi singuri.Fară alte prezentări şi/sau cuvinte pompoase,vă invit la lectura.Sper sa vă placă.

Trăiesc un coşmar.Sunt închisă cu tine în cameră şi mă tem că nu voi apuca zorii zilei.Dar.ce s-a întâmplat în casa asta?!Ştiam eu ca nu trebuia să vin.Dar acum nu mai pot face nimic.Eşti mort,iar casa asta este la o distanţă considerabilă faţă de primul oraş.că tot veni vorba de casă..Ce naiba se petrece aici?Cine se ascunde in spatele uşii?Ce vrea de la mine?de ce te-a omorât?Nu!Trebuie neaparat să anunţ autorităţile....într-un fel sau altul.

Afară ploaia a mai incetat.Norii cenuşii se duc spre vest,lăsând să se vadă imaginea dezolantă şi neîngrijite a curţii.Pe cer lucesc stelele şi sunt aşa de frumoase..Ultima oară când m-am uitat la stele a fost cu tine,în acea noapte feerică de vară când mi-ai spus atâtea lucruri frumoase..Dar asta e problema:ai SPUS dar nu ai şi făcut.Dar ce-ţi pasă ţie.Acum eşti un cadavru,uar sufletul tău e într-un loc mai placut decât cel în care mă aflu eu acum.Luna e aş ade frumoasă..şi de sinistră în acelaşi timp.Am fost o proasta.Ştiam că nu trebuia să vin aici.mi-am făcut mai mult rău decât bine.Mereu eu eram cea care îşi cerea scuze,mereu eu eram cea care plângea...Aşa a fost şi acum.Am vrut să vin la tine,să vorbim,să mă milogesc în faţa ta,să îţi implor iertarea.şi cu ce m-am ales?Cu cee?!Cu suferinţă.Dar tu taci.Şi cadavru fiind,tot enervant eşti.

Am încercat să dorm.Da!Să dorm.Ştiu că sună cam nebunesc să nu îmi neglijez "somnul de frumuseţe" în vreme ce stau într-o acsă bântuita,dar nu mă ajuta cu nimic daca stau şi îmi plâng de mila.M-am aşezat într-un colţ şi am inchis ochii.Am încercat să mă gândesc la lucruri frumoase,la locurile prin care am mers,dar nu reuşesc.E şi normal.Aţi mai văzut pe cineva care să doarmă cu un cadavru lângă el?

În agonia mea am văzut ceva,ca o lumină roşie care iesea de sub perdea.Mă apropii încetişor şi dau perdeaua la o parte.Afară se crăpa de ziuă!Sunt salvată!!Toată noaptea am aşteptat acest moment!Cerul e roşu,semn ca undeva s-a petrecut o crimă.Eu stiu şi unde...Am tras de tot perdeaua.Razele soarelui s-au aşezat chiar pe cadavru.Abia acum puteam să-l văd şi eu clar.Faţa era roşie,imbibata în sânge roşu coagulat,ochii erau ieşiţi din orbite,exoftalmici,iar faţa avea o expresie crispată.Cu toate acestea avea gura deschisă,ca şi cum s-ar fi speriat de ceva cumplit înainte sa moară.Privindul,am impresia că expresia feţei s-a transformat într-un rânjet sfidător,demonic.Am luat pătura de pe pat şi l-am acoperit.am vazut destule.Inia îmi bătea cu putere dar cu toate acestea eram calmă.Trebuia să ies cu orice preţ afară din casă.sunt la etajul al doilea,iar jos sunt nişte tufe.Aş putea foarte bine să deschid geamul si să.....................................

Dar VAI!S-a auzit un zgomot care vine de la uşă.Am paralizat instantaneu.Num am unde să fug,unde să mă ascund.Clanţa a scos un sunet pe care orice lăcătuş l-ar recunoaste:Clinc! este sunetul ca uşa este descuiată.Brusc,uşa s-a deschis cu acelaşi sunet cu care s-a inchis.SCÂÂÂÂRŢŢ!!Cineva sau ceva mi-a deschis şi ca prin farmec a dispărut.Ma apropii de uşă.Scot capul şi mă uit stânga-dreapta dreapta-stânga.Dar nu era nimic.Cqnd m-am coborqt privirea,am relizat cu stupoare că pe podea sunt urmele paşilor unor copii deoarece erau mici.Urmele se continuau de-a lungul scărilor,ca şi cum cineva mi-a lăsat un traseu pe care trebuie să îl urmez.Şi sunt foarte sigură că nu erau când am venit.

Îmi iau inima în dinti şi îi urmez.Trebuie sa văd unde duc. ---------------------------

                                                  VA URMA!