miercuri, 15 iulie 2015

Fericirile Jurnalului fericirii

Recent am terminat de citit “Jurnalul fericirii” de monahul si ex-evreul Nicolae Steinhardt. E profan sa exprim in cuvinte cat de frumoasa, socanta, revelatoare si profunda a fost pentru mine citirea acestui roman confesiv-memorial (si destul de inabordabil la inceput pana m-am obisnuit cu stilul autorului), fiind, asa cum a scris Nicolae Manolescu in revista “Romania literara” 1991:” o carte splendida, amestec inextricabil de notatie cotidiana, amintire, confesiune, hermenutica, humor, tragedie, istorie, universalitate, metafizica, fiziologie, citate de lectura si altele (…). Totodata, “J.F. recurge la discontinuitati spatio-temporale si se rezuma la numai doua teme principale: universul concentrationar, dezumanizant si de exterminare introdus de cea mai feroce din dictaturi, cea comunista si unica salvare din acesta, solutia vietuirii crestine in fapt”.

Am realizat o selectie a celor mai frumoase si profunde citate/paragrafe care m-au impresionat, scandalizat si uimit prin asocierile neasteptate de cuvinte, metafore si ideologii. Sper ca veti avea rabdare sa cititi si intelege ceea ce v-am pregatit si ca veti fi dornici sa lecturati cartea -cu pixul si agenda langa voi- (numai cartile lui Octavian Paler m-au mai adus in starea de a face analiza pe text si insemnari). Defapt, toata cartea este un imens citat si o frumoasa declaratie de dragoste a unui ex-evreu convertit la ortodoxie - mare filosof, intelectual si erudit- catre Creator.

“Nimic nu poate sti despre oameni cine nu are neincetat prezenta in minte simultaneitatea pluralitatii planurilor contradictorii ale constiintei.”
“Cea mai extraordinara cugetare citita vreodata, in afara textelor evanghelice, a cea a lui Kierkegaard: Contrariul pacatului nu e virtutea, contrariul pacatului este libertatea” (pacatul inrobeste, devii rob al pacatului).

“Se cuvine  sa avem un nou ideal: idealul nostru sa nu mai fie perfectiunea -generatoare de bai de sange, opresiune, intoleranta, torturi si lagare- ci imperfectiunea. Se recunoastem ca suntem limitati si sa tindem cu toata puterea spre o imperfectiune cat mai putin rea, singura cu putinta de aici.”

“Diavolul: hai sa incheiem un pact.  –Nu. –Atunci hai sa semnam un document prin care sa recunoastem amandoi ca doi si cu doi fac patru. –Nu. –De ce? De ce n-ai subscrie un adevar inconstestabil? –Nu-mi pun semnatura alaturi de a ta nici pentru a recunoaste ca exista Dumnezeu.”

“Crestinismul, scoala perfecta a contradictiei si paradoxului, cea mai dialectica dintre conceptii.
Prima datorie a crestinului: a fi fericit.
Prima datorie a crestinului: a simti adanc nenorocirea conditiei omenesti.
Iesirea din dilema: solutia dogmatica: credinta in transfigurare si inviere.”

“Nimeni sa nu sileasca pe aproapele sau nici macar pentru a-i face binele. Nici Domnul nu intra nechemat.”

“Intai, adevaratele temeiuri ale conceptiei crestine: absurdul si paradoxul. Apoi, divinitatea lucreaza amanuntit si cu pricepere,si cand rasplateste si cand pedepseste. Se inseala amarnic cei ce cred –si nu-s totdeauna nerozi- ca il pot duce pe Dumnezeu, ca-L pot smecheri. Nicidecum. Dă sau bate cu nespus de migalit rafinament. De unde rezulta ca Dumnezeu nu e numai drept, atotputernic, etc, e si foarte destept.”
“Cu alte cuvinte, Dumnezeu e cu desavarsire absent in lume, dar e si cu desavarsire prezent in launtrul nostru, asa cum spune si Kierkegaard, asa cum a tunat si Sf Bonaventura; Dumnezeu este eminamente prezent sufletului ba si chiar imediat cognoscibil.”
“Simone Weil: Cel mai teribil paradox al libertatii crestine este ca a fi ales de Dumnezeu inseamna a fi parasit de El.”

“Mii de draci ma furnica vazand cum este confundat crestinismul cu prostia. (…) Nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi, cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti. (Numai despre pacatele noastre spune la Pateric “sa le tâmpim”). Cum de-ar fi putut proslavi proştii Cel care ne da sfatul de a fi mereu treji ca sa nu ne lasam cuprinsi de Satana? Leon Daudet: Sa stim ca mai mult rau iese adeseori de pe urma prostiei decat a rautatii”.
“Insusirea specifica omului e gandirea teologica.”

“Gresitilor nostri le iertam greu. Sau daca iertam, nu uitam, Si iertarea fara uitare e ca si cum n-ar fi, batatura fara caine, gura fara dinti. Ne iertam si mai greu pe noi insine. Si aceasta ţinere de minte otraveste. Spre a dobandi pacea launtrica trebuie sa ajugem prin cainta dincolo de cainta: la a ne ierta
“Libertatea nu se confunda cu libertinajul si nebunia. Dupa dezordine -si dezmatul acolo duce-  urmeaza totdeauna prostia, adica o alta asuprire.”
“Dezamagirea in prietenie e un simptom care dezvaluie niveluri mai profunde. Ne doare nu marsavia pe care o descoperim la celalalt ci descoperirea propriei noastre mârsavii reflectata la celalalt, caci nu ne-am fi imprietenit daca nu exista intre noi un fond comun..”

“Sau parca prietenia sta in a raspunde: te voi ajuta daca pot. De-asa prietenie… Prieten se numeste omul care te ajuta fara ca verbul sa fie urmat de un complement adverbial circumstantial de timp sau de loc sau de mod. Iar Domnului cat ii place sa ne dea numele de prieteni ai Sai!”

“Mai ametitoare vorbe nu s-au rostit vreodata afara de :”Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!”. Nu cred si totusi ma rog. Cred si totusi stiu ca nu cred cu adevarat. Cred de vreme ce-I spun “Doamne” lui Hristos. Si nu cred de vreme ce-l rog sa vina in ajutorul necredintei mele. Si cred, si nu cred, simultan. Dedublarea. Contradictia. Constiinta otravind totul, otraveste credinta pe care, in clipa in care ne dam seama de ea, o prefacem in necredinta deoarece gandind credinta o scoatem din inefabil, din candoare. Simultaneitatea textului ar trebui sa duca la deznadejde daca nu ar fi acel scurt ajuta care rezolva cuadratura si preface buimacirea in lacrimile increderii.”
“Batranul Haydn e intrebat de ce muzica lui religioasa este vesela in loc de a fi ceremonioasa si solemna. Raspuns: pentru ca ori de cate ori ma gandesc la Dumnezeu ma cuprinde veselia.”
“Crestinismul e transmutatia omului. Metanoia. Aceasta e MINUNEA CEA MARE a lui Hristos Dumnezeu: nu inmultirea painilor pestilor, vinului, nu tamaduirea orbilor, slabanogilor, leprosilor, nu, nici invierea fiicei lui Iair, ci transformarea fapturii.”

“De cand cu introducerea calculatoarelor in toate domeniile de activitate traim un fel de animism masinist. Dupa ce si-a prelungit mana cu ajutorul uneltei apoi cu al masinii, omul mareste cu ajutorul masinii electronice insasi eficienta mintii sale.”
“Emile Male: frumusetea e pretutindeni, dar nu se dezvaluie decat dragostei.”
“Atentie, sa nu ne lasam cuceriti de calitatile oamenilor spre a le imbratisa ideile.” (si, as adauga, viciile!)
“Hristos ne confera calitatea de oameni liberi, adica de nobili. Dar ne cere efortul pastrarii noii noastre stari, efortul de “a fi ceea ce suntem” ”.
“Drumurile care duc spre credinta poarte acelasi nume: pariu, aventuri, incertitudine, cuget de om nebun. Dostoievski: daca Dumnezeu n-a coborat de pe cruce, pricina este pentru ca voia sa-l converteasca pe om nu prin constrangerea unui miracol exterior evident, ci prin libertatea de a crede si dandu-i prilejul de a-si manifesta indrazneala.”
“Dorinta de egalitate este aceea care a provocat prabusirea lui Lucifer.”
“Injosirea semenului este pacat impotriva Duhului Sfant pentru ca e des-personalizare.”
“Cuvantul, pentru a fi adevarat, mai trebuie si implinit.”

Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele.

Marcu 9,24

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu