sâmbătă, 27 iunie 2015

Bagaje...de tot felul

An de an purtam cu noi si ne incarcam cu tot mai multe bagaje. Bagaje cu carti si hartii scrise (?), bagaje cu haine si machiaj menite sa ne ascunda de noi insine, bagaje de cunostinte, de amintiri, de zambete false in poze la fel de false, de dezamagiri,complexe, neimpliniri si frustrari sau bagaje cu noi sperante si asteptari. Ne preocupam de propriile bagaje nebagand in seama si bagajele altora care, poate, nu au zambete si speranta in bagaj sau -mai rau- nu au deloc un bagaj personal. Cautam sa adunam numai noi tot mai mult, tot mai fastuos, tot mai egoist si ne impovaram crezand ca poate, candva, aceste agoniseli ne vor prinde bine candva.

Toate pana intr-o zi cand  nu va mai fi loc de nimic. Cand gentile, valizele, sufletele vor incepe sa se rupa. Iar atunci trebuie sa ne apucam de aruncat si de renuntat la tot ceea ce ne-a impovarat si la tot ceea ce este in plus. Brusc vom constata cu stupoare ca nu ne-am folosit niciodata de mai mult de jumatate de bagaj, ca mare parte din el a ramas neatins si ca, de fapt, PUTEM TRAI SIMPLU SI FRUMOS CU LUCRURI PUTINE SI DE SUFLET. Alteori, rascolind prin bagaje, dam peste amintiri mai mult sau mai putin placute peste care s-a asternut un strat gros de uitare. Ne vin in minte oameni, momente, zambete, inocenţe, experienţe timide. Uneori insa putem gasi mici cutii ale Pandorei. Inchise bine (?) in suflet ele ne reamintesc de patimi, suferinte, dependente de tot felul si alti demoni. Ah, macar un pic daca m-as mai uita, sa ma revad, sa te revad ... Dar nu! Trebuie sa le aruncam. Nu putem lua cu noi ceva care nu ne lasa sa traim in prezent. Renuntarea la bagaje poate fi uneori grea, plina de emotii si lacrimi, alteori este privita ca un proces de reinnoire, eliberare  de tot ceea ce este rau si nefolositor ba chiar poate fi considerata si un proces de progres interior iar camasa sufletului, acest "bagaj" pe care il caram cu noi toata viata, redevine alba si frumoasa ca la inceput. 

Tu cand ti-ai "desfacut" ultima data bagajele? :)

P.S: Inevitabil, casatoriile intre persoanele de acelasi sex au devenit legale pe tot teritoriul Statelor Unite ale Americii. Maine-poimaine aud ca se legalizeaza si zoofilia [ca deh, tot dragoste e si aia, nu?] Ce conteaza ca e IMPOTRIVA FIRII UMANE si degradant, dezumanizant, necrestinesc, neevolutiv si scarbos? Daca John si Scott se iubesc, sa fie permis si lui Ken sa se iubeasca cu porcul de companie. Ca deh, dragostea nu are limite si cine indrazneste sa se opuna este acuzat de discriminare. Este scarbos si degradant. Ma intreb ce mai urmeaza. Totodata, am vazut ca au si aparut  poze pe facebook cu steagul gay suprapus peste pozele de profil ale celor care sustin aceasta decizie. Imi pare rau pentru ei, eu sustin normalitatea. :)  

Fiti simpli si linistiti! :)

3 comentarii:

Anonim spunea...

Cu ce te deranjează pe tine căsătoriile legalizate pentru gay? Ți-a adus vreun rău sau vreun bine? Cred că mai bine rămâi neutru decât să împrăștii ură pe internet. O face deja prea multă lume.
Iubirea e iubire și fiecare o înțelege în felul lui. Oricum, fiecare are 'normalitatea' lui. Cum tu nu o înțelegi pe a lor, poate nici pe a ta nu o înțelege cineva. Totul e relativ.

Roxana Mihaela Costea spunea...

eu mi-am exprimat opinia si repulsia [si intr-un fel si compasiunea], nu am imprastiat ura.

Aici e chestia: este o anomalie a firii umane care nu ar trebui sa fie promovata si propagata sub nici un fel, anomalie pe care o punem in mod gresit in numele iubirii. Trebuie sa facem o demarcatie clara pana unde tine libertatea.

D.A. spunea...

Pentru "Anonim": sunt sigur ca Roxana nu incurajeaza o atitudine ostila fata de acesti nefericiti, ci doar isi exprima dezaprobarea in baza dreptului la o opinie libera.

Homosexualitatea, promovata prin aceasta legalizare in SUA, este o insulta fata de sustinatorii conceptului de familie traditionalo-crestina.

Dar nu cumva ar trebui sa se simta amenintati toti cei ce considera familia cea mai elementara forma de organizare sociala, miezul civilitatiei umane? Esti sigur ca ar trebui modificat ceva atat de esential si de complex? S-au calculat bine care sunt consecintele? Este neaparat necesar sa facem publica relatia dintre John si Mark si sa o promovam? Nu spun acum sa se ascunda ca niste proscrisi, dar sa nu ne scoata ochii cu asta. Daca intr-adevar se simt fericiti si normali si au constiinta impacata, pot fi fericiti si normali fara publicitate. Familie este intr-adevar un drept al fiecaruia, dar presupune si niste obligatii, cutume ce trebuie respectate. Mai ales cea legalizata oficial si religios.

In concluzie, Roxana nu planuieste sa omoare vreun gay. Este insa preocupata ca nu cumva sa dam peste un cuplu de asta “modern” la Serviciul de Stare Civila.

Oh, am scris cam mult...

Trimiteți un comentariu