Silent night

Aud apa deasupra mea cum se prelinge printre crăpături. Din când în când, câte o picătură de apă mai pătrunde înăuntru, umezindu-mi buzele atât de uscate. Deşi murdară şi puţină, pentru mine e o adevărată mană cerească.
~~~~~~~~~~~
Presupun că, acolo sus, plouă cu găleata de câteva ore bune... Deja sunt leoarcă de la jumate în jos şi ironia sorţii face că nu pot ajunge la haine, să storc apa din ele şi să o sorb. E atât de întuneric, strâmt şi cald aici...Şi mă mai strâng şi hainele astea..Nenorociţii ăia nu s-au obosit să îmi cumpere ceva pe măsură. „Deh, e mort, ce să mă mai obosesc să îi iau ceva nou şi pe măsură?” Zgârciţii naibii..
~~~~~~~~~~~
Aerul devine din ce în ce mai greu de respirat. Simt cum printre scândurile sicriului colcăie tot felul de gângănii care vor sa ajunga la suprafaţă (la fel de mult ca şi mine). Iar de parcă asta nu ar fi de ajuns, aud cum încep să trosnească scândurile sub greutatea pământului ud. Şi le-am spus afurisiţilor ălora să nu mă pună într-un sicriu de lemn! Dar mna, după ce s-a întâmplat ultima dată, au vrut să se asigure că nu scap ŞI de data asta. Dacă aş găsi o soluţie de a ieşi de aici..
~~~~~~~~~
Oricum, cred că de data asta mor pe bune. Nu de moarte bună, ce e drept, ci sufocat. Ce mod frumos de a muri... Dar, până la urmă, nu noi ne alegem moartea. Ea vine când şi cum are chef şi ne ia cu „dânsa”. Însă, nu stiu cum se face că pe mine de 2 ori m-a întors din drum...Am trăit ca un porc toată viaţa şi nu am avut grijă de sufletul meu. Nici măcar după ce am avut tentativa aia eşuată de moarte, nu m-am dat la brazdă. După ce am ieşit din spital de la recuperare, am scos toţi banii din banca şi i-am cheltuit pe prostii, băutură,femei, mâncare fină... Nu mi-a păsat de rudele mele care au rămas şocate când s-au trezit cu mine în uşă chiar în timpul propriului meu praznic, plin de noroi şi cu ochi de drac în cap.Nu mi-a păsat nici de o invitată care a făcut atac de cord când m-a văzut..
I-am lăsat pe toţi în urmă şi am plecat în lumea largă, să mă distrez...Dar roata s-a întors împotriva mea. Prima dată când „am murit” eram acasă, traversam strada, beat mort după un chef de cinste. Lumina roşie a semaforului mi s-a părut a fi verde, aşa că am traversat şi am fost lovit de o maşină. Simţeam ca prin vis ca mă înţepa cineva cu un ac în braţ iar apoi....m-am trezit în sicriu, îmbrăcat la 4 ace. Începusem să mă panichez şi să bat cu pumnii în capacul sicriului. Noroc de câinele meu, prietenul meu credincios Rex care stătea lânga mormântul meu proaspăt şi m-a auzit. Am avut noroc că nu era adâncă groapa şi pământul era incă reavân. Am deschis sicriul şi, din cauza şocului probabil, l-am strangulat. A doua zi în toate ziarele scria că cineva mi-a furat cadavrul si l-a inlocuit cu un câine...
De data asta presimt că nu va mai fi la fel. Degetele îmi sunt pline de sânge de la scrijelit. Sicriul scoate din ce în ce mai des sunete iar apa a pătruns considerabil înăntru...
~~~~~
Adineaori am simţit cum se mişcă sicriul...O,dragul meu Rex, ai venit să mă salvezi....Nu, e o aiureală, încep să delirez..Apa îmi pătrunde în urechi. Simt gustul noroiului în gură, mi-a intrat în nări, in urechi...Îmi pierd des cunoştinta..Acum însă ştiu ca dacă închid ochii va fi pentru totdeauna. Sicriul nu mai rezistă mult. Pământul l-a surpat peste picioarele mele, cred ca le-a rupt, nu le mai simt...Moartea mă aşteaptă, zâmbind în colţul gurii deasupra.....Irtaţi,iubiţi,caiti-vă...eu nu mai pot să respir, mă...

LINIŞTE