Pentru marea majoritate este prima persoana cu care intri in contact, prima persoana cu fiinta careia te contopesti, prima persoana care te saruta, primul cuvant pe care il articulezi. Anii trec iar aceasta entitate "mama" capata proportii diferite pentru fiecare dintre noi.
Problema pe care vreau sa o aduc in discutie astazi este urmatoarea: ce te face sa fii mama? Doar actul procrearii si nasterii in sine sau (si) munca, devotamentul de dupa?
Parerea mea este ca nu orice femeie care naste se poate numi mama. Daca nasti un copil si il lasi in maternitate pentru ca ai fost prea beata cand l-ai conceput, nu esti mama. Daca nasti un copil si il abandonezi dupa cativa ani, nu esti mama. Daca esti mama si il abuzezi (pe principiul dobitocesc "Eu te fac eu te omor") nu esti mama. Daca esti mama si participi (singura sau in complicitate cu altii) la abuzuri si fapte deosebit de grave (ex:viol,incest) nu esti mama. Daca nasti un copil si nu te preocupi de educatia lui, nu esti mama. In sfarsit, daca ... esti "mama" si nu il mai nasti .... nu esti mama.
Pentru toate aceste cazuri de mai sus dar si pentru multe altele, astfel de "mame" trebuie sa poarte simplu titulatura de "femeie care a nascut". (sau care "nu a mai nascut"). Atat. Sunt niste simple masini de facut copii si cam atat. Sa fii Mama e lucru mare... Sa fii mama inseamna sacrificiu, devotament, dragoste neconditionata, auto-control, educatie si bun gust, inseamna TOTUL. Extrapoland ideea, la fel putem spune ca nu orice barbat se poate numi tata, nu orice frate/bunic se poate numi ca atare, nu orice persoana din jurul tau se poate numi prieten si tot asa ...
Vedeti ca facem niste confuzii grave? Cu toate ca asistam zilnic la scene care ar trebui sa ne puna pe ganduri: de la bietii copilasi care umbla desculti iarna pe asfalt pentru ca "i-a trimis mama la cersit", sau la copiii tarati de aceste femei peste tot doar pentru a sensibiliza pe trecatori pana la numeroase certuri si violente domestice din sanul "familiei".
In incheiere, instinctul matern salasluieste in fiecare femeie de la momentul conceperii ei. Felul in care aceasta decide sa il foloseasca depinde numai de ea. Numele de mama se munceste, nu se mosteneste!!
Fiti linistiti si iubiti.
R.
Postări
6 comentarii:
Nu cred ca are rost sa vorbeste despre ceva prin care nu ai trecut. Republica articolul dupa ce faci primul copil.
Articolul tau este doar o incercare de a parea matura sau inteligenta,abordand un subiect sensibil! Un sfat sincer pentru viitor este acela de a te limita la lucruri specifice varstei frumoase si a studentiei,postari legate de evenimente ,activitati la care ai participat sau fotografii care sa inspire tinerii! Pentru mine articolul acesta nu a fost decat unul trist si greoi!
@Lupu: despre astfel de lucruri nu este musai sa fii mama ca sa te poti pronunta. Sunt lucruri care scandalizeaza si intristeaza pe fiecare dintre noi, fie ca recunoastem sau nu ;)
@Anonim: As fi apreciat mai mult mai daca ti-ai fi lasat numele real, draga anonimule. Matura sau intelegenta ma consider a fi in pofida articolului, si nu o spun eu o spun altii. Am tot dreptul din lume sa scriu aici, pe blog, despre ce vreau, cand vreau si cum vreau. Daca tie ti s-a parut trist si greoi atunci sa stii ca nu pot "inveseli" mereu pe toti prin "lucruri specifice varstei frumoase si a studentiei,postari legate de evenimente ,activitati la care ai participat sau fotografii". ;)
Am scris și eu despre chestii-n genul, dar m-am referit mai mult la „my mommy issues”. Nu de alta, dar e arhi-discutată ideea asta de mame degenerate care-au luat cea mai tâmpită decizie atunci când au decis să-și elibereze tensiunea sexuală cu crush-ul lor și... oops.
... mă rog. Bănuiesc că ai dreptate, cine poate contrazice subiectul.
@Adi: Eu am vrut sa tratez problema cat mai general, fara particularizari :D
Interesant e că dacă nu adaugi particularizări, lași totul prea deschis la interpretare și... boom. XD
Glad you're writting again.
Trimiteți un comentariu