Recent am terminat de citit “Jurnalul fericirii” de
monahul si ex-evreul Nicolae Steinhardt. E profan sa exprim in cuvinte cat de
frumoasa, socanta, revelatoare si profunda a fost pentru mine citirea acestui
roman confesiv-memorial (si destul de inabordabil la inceput pana m-am obisnuit
cu stilul autorului), fiind, asa cum a scris Nicolae Manolescu in revista
“Romania literara” 1991:” o carte splendida, amestec inextricabil de notatie
cotidiana, amintire, confesiune, hermenutica, humor, tragedie, istorie,
universalitate, metafizica, fiziologie, citate de lectura si altele (…).
Totodata, “J.F. recurge la discontinuitati spatio-temporale si se rezuma la
numai doua teme principale: universul
concentrationar, dezumanizant si de exterminare introdus de cea mai feroce
din dictaturi, cea comunista si unica salvare din acesta, solutia vietuirii crestine in fapt”.
Am realizat o selectie a celor mai frumoase si
profunde citate/paragrafe care m-au impresionat, scandalizat si uimit prin
asocierile neasteptate de cuvinte, metafore si ideologii. Sper ca veti avea
rabdare sa cititi si intelege ceea ce v-am pregatit si ca veti fi dornici sa lecturati
cartea -cu pixul si agenda langa voi- (numai cartile lui Octavian Paler m-au
mai adus in starea de a face analiza pe text si insemnari). Defapt, toata
cartea este un imens citat si o frumoasa declaratie de dragoste a unui ex-evreu
convertit la ortodoxie - mare filosof, intelectual si erudit- catre Creator.
“Nimic nu poate sti despre oameni cine nu are
neincetat prezenta in minte simultaneitatea pluralitatii planurilor
contradictorii ale constiintei.”
“Cea mai extraordinara cugetare citita vreodata, in
afara textelor evanghelice, a cea a lui Kierkegaard: Contrariul pacatului nu e
virtutea, contrariul pacatului este
libertatea” (pacatul inrobeste,
devii rob al pacatului).
“Se cuvine sa
avem un nou ideal: idealul nostru sa nu mai fie perfectiunea -generatoare de
bai de sange, opresiune, intoleranta, torturi si lagare- ci imperfectiunea. Se recunoastem ca
suntem limitati si sa tindem cu toata puterea spre o imperfectiune cat mai putin rea, singura cu putinta de aici.”
“Diavolul: hai sa incheiem un pact. –Nu. –Atunci hai sa semnam un document prin
care sa recunoastem amandoi ca doi si cu doi fac patru. –Nu. –De ce? De ce n-ai
subscrie un adevar inconstestabil? –Nu-mi pun semnatura alaturi de a ta nici
pentru a recunoaste ca exista Dumnezeu.”
“Crestinismul,
scoala perfecta a contradictiei si
paradoxului, cea mai dialectica dintre conceptii.
Prima
datorie a crestinului: a fi fericit.
Prima
datorie a crestinului: a simti adanc nenorocirea conditiei
omenesti.
Iesirea
din dilema: solutia dogmatica: credinta in transfigurare si inviere.”
“Nimeni
sa nu sileasca pe aproapele sau nici
macar pentru a-i face binele. Nici Domnul nu intra nechemat.”
“Intai, adevaratele temeiuri ale conceptiei
crestine: absurdul si paradoxul. Apoi, divinitatea lucreaza
amanuntit si cu pricepere,si cand rasplateste si cand pedepseste. Se inseala
amarnic cei ce cred –si nu-s totdeauna nerozi- ca il pot duce pe Dumnezeu, ca-L pot smecheri. Nicidecum. Dă sau bate cu
nespus de migalit rafinament. De unde rezulta ca Dumnezeu nu e numai drept,
atotputernic, etc, e si foarte destept.”
“Cu alte cuvinte, Dumnezeu e cu desavarsire absent in lume, dar e si cu desavarsire
prezent in launtrul nostru, asa cum spune si Kierkegaard, asa cum a tunat
si Sf Bonaventura; Dumnezeu este
eminamente prezent sufletului ba si chiar imediat cognoscibil.”
“Simone Weil: Cel
mai teribil paradox al libertatii crestine este ca a fi ales de Dumnezeu
inseamna a fi parasit de El.”
“Mii de draci ma furnica vazand cum este confundat
crestinismul cu prostia. (…) Nicaieri si
niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni,
blanzi, cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti. (Numai despre pacatele
noastre spune la Pateric “sa le tâmpim”). Cum de-ar fi putut proslavi proştii
Cel care ne da sfatul de a fi mereu treji ca sa nu ne lasam cuprinsi de Satana?
Leon Daudet: Sa stim ca mai mult rau
iese adeseori de pe urma prostiei decat a rautatii”.
“Insusirea specifica omului e gandirea teologica.”
“Gresitilor nostri le iertam greu. Sau daca iertam, nu uitam, Si iertarea fara
uitare e ca si cum n-ar fi, batatura fara caine, gura fara dinti. Ne iertam si
mai greu pe noi insine. Si aceasta ţinere de minte otraveste. Spre a dobandi
pacea launtrica trebuie sa ajugem prin cainta dincolo de cainta: la a ne ierta”
“Libertatea
nu se confunda cu libertinajul si nebunia. Dupa dezordine -si dezmatul acolo
duce- urmeaza totdeauna prostia, adica o
alta asuprire.”
“Dezamagirea in prietenie e un simptom care
dezvaluie niveluri mai profunde. Ne doare nu marsavia pe care o descoperim la
celalalt ci descoperirea propriei noastre mârsavii reflectata la celalalt, caci
nu ne-am fi imprietenit daca nu exista intre noi un fond comun..”
“Sau parca prietenia sta in a raspunde: te voi ajuta daca pot. De-asa prietenie…
Prieten se numeste omul care te ajuta fara ca verbul sa fie urmat de un
complement adverbial circumstantial de timp sau de loc sau de mod. Iar
Domnului cat ii place sa ne dea numele de prieteni ai Sai!”
“Mai ametitoare vorbe nu s-au rostit vreodata afara
de :”Cred, Doamne, ajuta necredintei
mele!”. Nu cred si totusi ma rog. Cred
si totusi stiu ca nu cred cu
adevarat. Cred de vreme ce-I spun “Doamne” lui Hristos. Si nu cred de vreme
ce-l rog sa vina in ajutorul necredintei mele. Si cred, si nu cred, simultan.
Dedublarea. Contradictia. Constiinta otravind totul, otraveste credinta pe
care, in clipa in care ne dam seama de ea, o prefacem in necredinta
deoarece gandind credinta
o scoatem din inefabil, din candoare. Simultaneitatea
textului ar trebui sa duca la deznadejde daca nu ar fi acel scurt ajuta
care rezolva cuadratura si preface buimacirea in lacrimile increderii.”
“Batranul Haydn e intrebat de ce muzica lui
religioasa este vesela in loc de a fi ceremonioasa si solemna. Raspuns: pentru
ca ori de cate ori ma gandesc la Dumnezeu ma cuprinde veselia.”
“Crestinismul e transmutatia
omului. Metanoia. Aceasta e MINUNEA CEA MARE a lui Hristos Dumnezeu: nu
inmultirea painilor pestilor, vinului, nu tamaduirea orbilor, slabanogilor, leprosilor,
nu, nici invierea fiicei lui Iair, ci transformarea
fapturii.”
“De cand cu introducerea calculatoarelor in toate
domeniile de activitate traim un fel de animism masinist. Dupa ce si-a
prelungit mana cu ajutorul uneltei apoi cu al masinii, omul mareste cu ajutorul
masinii electronice insasi eficienta mintii sale.”
“Emile Male: frumusetea
e pretutindeni, dar nu se dezvaluie decat dragostei.”
“Atentie, sa
nu ne lasam cuceriti de calitatile oamenilor spre a le imbratisa ideile.” (si, as adauga, viciile!)
“Hristos ne confera calitatea de oameni liberi,
adica de nobili. Dar ne cere efortul pastrarii noii noastre stari, efortul de “a
fi ceea ce suntem” ”.
“Drumurile care duc spre credinta poarte acelasi
nume: pariu, aventuri, incertitudine,
cuget de om nebun. Dostoievski: daca Dumnezeu n-a coborat de pe cruce,
pricina este pentru ca voia sa-l converteasca pe om nu prin constrangerea unui
miracol exterior evident, ci prin libertatea de a crede si dandu-i prilejul de
a-si manifesta indrazneala.”
“Dorinta de egalitate este aceea care a provocat
prabusirea lui Lucifer.”
“Injosirea semenului este pacat impotriva Duhului
Sfant pentru ca e des-personalizare.”
“Cuvantul, pentru a fi adevarat, mai trebuie si implinit.”
Cred, Doamne! Ajuta
necredintei mele.
Marcu
9,24