In Palatul din Tara de
Sus, unde soarele mereu rasare si niciodata nu apune iar noaptea este
demult uitata, Imparatul a organizat
un ospat mare in intreaga Imparatie. Mii de invitati imbracati in haine de
soare se aseaza la o uriasa masa rotunda plina cu bunatati si seminte de tot
felul. Imparatul, intr-un colt al
mesei (cum intr-un colt? Masa nu era rotunda?), rade, mananca si bea cu
mesenii; glasurile lor nu sunt stridente si de prost gust ci armonioase, toti
completandu-se in tonalitati ca o imensa simfonie. Pe tipsiile aurite, samburii, adunati cu grija de oaspeti (si nu de servitori) se aduna in
gramajoare tot mai mari. Cand ospatul s-a ispravit, toti s-au ridicat si au multumit Imparatului pentru
bucuria comuniunii si cinei.
-Ce facem cu
samburii, Stapane?
-Arunca-i pe
Pamant! Poate au sa incolteasca si
rodeasca daca gasesc un pamant bun si fertil.
Tipsiile de aur sunt desertate rand pe rand, iar semintele
cad ca o ploaie marunta si deasa peste Pamantul atat de insetat de ploaie si ploaie. Unii oameni le primesc cu
bucurie si le sadesc cu dragoste in pamant, altii le aduna si le arunca.
Indiferent de locul in care cad, semintele incoltesc si se transforma unele in
flori, altele in copaci, altele in oameni
de lut, împărăţii din cărămidă şi
turle, cruci de lemn sau cărti cu file de copaci. Toti se bucura, toti se
folosesc, toti infloresc si inverzesc
odata cu semintele iar intreg Pamantul este pe alocuri o frumoasa gradina.
Cei fara seminte insa se ofilesc, se stafidesc si mor dusi de vant.
***
Ideile, invataturile, CUVINTELE pe care noi le sadim in
jurul nostru pot fi asemanate cu semintele cele bune (sau rele). Un cuvant bun,
o idee constructiva si o lectie de viata folositoare implementata intr-o minte
receptiva poate rodi spectaculos in cativa ani, aceasta fiind impartasita la
randul ei si altor oameni care vor rodi si ei la randul lor. Samanta din
samanta. Lumina din lumina. “Si s-a facut
lumina”. O idee sau un cuvant bun poate face adevarate minuni cu un suflet
singur, amarat, deznadajduit sau dornic de cunoastere. Pe cealalta parte, o
idee meschina sau o vorba dureroasa si viermanoasa poate eroda si distruge pana
si cel mai putenic suflet-daramite unul naiv si usor influentabil.
Gradinarul poate fi, asadar, fiecare dintre noi. Si cel
bogat si cel sarac. Si cel invatat si cel simplu. Si inaltul demnitar si umilul functionar. Depinde de fiecare
dintre noi ce seminte primim si acceptam sa le plantam in sufletul nostru.
Iar la sfarsit,
fiecare gradinar se va cunoaste dupa roadele sale.
Aveti grija asadar ce semanati in jurul vostru si ce va
plantati in suflet.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu