Tablouri

Din tablourile vechi

Atarnate pe pereti

Ne privesc din vesnicie

Printre sticla de amintiri

Oameni vii

Ce au fost si nu mai sunt

Plecand devreme de pe Pamant,

Lasand in urma amintiri

Si figuri de heruvimi

Tesute fir cu fir

Si ata de mohair

Pe-o bucata de hartie

Intr-o fotografie.

Ne privesc senini dar tristi

Cu zambete mecanice

Si priviri incercanate

La nunta sau la moarte

La botez sau facultate.

Prin tonuri de non-culori

Ei ne spun povestea lor.

Iar noaptea cand noi dormim

Din tablouri ei coboara

Casa este iarasi vie

Ca odinioara.

Non-culorile devin culori

Copiii se prind in prinsori

Personajele in liniste s-aseaza

Pe rand, la masa.

Festinuri intregi se tin

Fara ca noi sa stim.

Pe nori ei ne cerceteaza

In liniste, ca e seara;

Ca o adiere lina

Dulce si sublima

Isi iau ramas bun

Rasaritul e pe drum.

Intr-o clipa mesele se golesc

Razele Soarelui se mijesc.

Pocalele si oalele,

Vinul si paharele,

Oaspetii, mirii,

Femeile si copiii

Pe trepte toti urca

In fotografii n-apoi s-ajunga.

Culorile redevin non-culori

Toti sunt la locurile lor.

Soarele iata, straluceste

In casa…. Ah, ce liniste domneste.