Zâmbete şi regrete

   Când ai numai 5 ani visezi să ajungi mare , să fii cântăreţ sau medic veterinar ca să salvezi animăluţele.Când esti adolescent abia aştepţi să împlineşti 18 ani,să devii independent şi să îţi trăieşti viaţa la maxim.Când ai 25 de ani (sau mai mult) simţi nevoia de a întemeia o familie şi de a auzi cuvântul „mamă”.

    Responsabilităţile şi probleme vieţii însă te doboară.Vrei să scapi cât mai repede de şeful care îţi face viaţa un coşmar,eşti sătul de toate nimicurile de la televizor,te întristezi când adolescentul de lânga tine îti răspunde şi te ignoră.Vrei să închizi ochii,să visezi,să uiţi totul.Te trezeşti apoi bătrân,bolnav şi singur.Copiii tăi au la rândul lor copii şi priveşti nepunticios cum toata lumea se îndepărtează de tine.Numai „Angelica” îţi mai dă târcoale.Esti singur şi vrei să se termine totul cât mai repede.

     Însă ajungi să îţi dai seama că nu vrei să mori încă şi vrei din tot sufletul să fii din nou copil.Vrei să te joci din nou în nisip,să râzi,să te joci şi să te uiţi toata ziua la desene.Vrei să îţi strângi mama în braţe,să îi spui cât de mult o iubesti şi să o săruţi pe obraz. Vrei să fii din nou copil ca să nu ai grija banilor şi a zilei de mâine şi să mănânci toata ziua acadele şi bomboane colorate.Vrei să fii din nou la şcoala pe care atât de mult o dispreţuiai şi vrei să mai asculţi încă o dată pe profesorul de română din liceu.Ajungi să îţi doreşti din toată fiinţa să fii tânăr şi simţi că nu vrei să mori.Nu încă

Te uiţi la nepoţi si întinereşti privindu-i.Chiotele şi veselia îţi umplu sufletul de speranţă.Mai ai aşa de multe de văzut,de iubit,de trăit.Vrei sa îţi vezi nepoţica la şcoală,la majorat şi la altar,îmbrăcată în rochie albă de mireasă..Zâmbeşti şi le faci toate mofturile,pentru ca îi iubeşti.

Până într-o clipă când toate acestea se vor sfârşi.Toate amintirile,zâmbetele şi lacrimile vor fi la câţiva metri sub pământ.Linişte.....În sfârşit linişte.....