"Pe drumuri de munte"-Muntele Ceahlau

Supranumit Muntele Schimbarii la Fata al Moldovei (pr.Justin Parvu), masivul Ceahlau este cea mai inalta formatiune din grupa Muntilor Bistritei, cele mai inalte varfuri fiind Ocolasul Mare (1907m) si Toaca (1904). Destinatia perfecta a zecilor de romani pasionati de munte, adrenalina, aer curat si peisaje pitoresti, Ceahlaul, acoperisul Moldovei, se impune semet si veghetor de veacuri peste intreaga suflare moldovana.

Sambata, 5 am. Ceata se ridica lenesa ca o spuma aerata din padurea adormita. Pasarile canta de zor Luminanda. Cu un rucsacel in spate, aparatul foto in stanga si o bota in dreapta, am pornit la drum. La urcare, mi-am ales acest traseu: Cabana Izvorul Muntelui - Curmătura Lutul Roşu - Piatra cu Apă – Detunatele – cabana Dochia. [care este cotat a fi cel mai scurt si  usor traseu]

Ce pot sa spun, traseul este destul de solicitant pentru cineva care nu are conditie fizica :)) Cam 60% este de urcat, uneori cu genunchii pana la gura,  pe alocuri fiind si portiuni ok. Muschii fesieri, cvadricepsi si gambierii vor fi solicitati la maximum, asa ca va recomand sa va aplicati de dinainte un bandaj elastic in jurul articulatiilor. Aveti de urcat prin paduri cam 3 ore si jumatate si in functie de perioada sezoniera puteti gusta din delicioasele zmeurele si mure. Pe la jumatatea traseului muntele incepe sa se dezvaluie in adevarata sa splendoare.

Cetatuia si Calugarii-formatiuni stancoase

Dupa multe ore de urcat, gafait, transpirat, stors tricouri de sudoare si blestemat chipsurile, ciocolata&co., veti ajunge in sfarsit pe taramul promis. Platoul Ceahlau este anuntat de tufele de jnepeni care cresc din abundenta. Odata ajunsi la Cabana Dochia, veti avea parte de cea mai mirifica, divina, breathtaking si ireala priveliste. Nu pot gasi cuvintele potrivite pentru a descrie sentimentul extraordinar pe care il atunci cand privesti in zare si constati ca esti deasupra norilor, cand privesti in jos [si iti tremura picioarele mai ceva ca gelatina] si te intrebi: pe acolo am urcat eu ?! Te cutremuri, te minunezi, lacrimezi, te umpli de satisfactie si admiri. Pentru cateva minute privesti cu nesat panorama care ti se deschide in fata ochilor. Imaginile sunt facute de mine insa sunt atat de seci si lipsite de emotie, incat nu stiu daca va vor impresiona asa mult, mai ales daca nu ati fost niciodata. Cei care au urcat stiu ca am dreptate. :)

Autoarea iar in plan secund statia meteo

Pentru intoarcere, mi-am alesul traseul: -Cabana Dochia – Hornul Ghedeonului – Ocolaşul Mic – Poiana Maicilor – cabana Izvorul Muntelui,  cotat a fi cel mai lung, greu, dar si cel mai pitoresc traseu dintre toate. Sunt si portiuni cand efectiv trebuie sa cobori de pe stanca in unghi drept printre pietre alunecoase, in stanga cascandu-se prapastia. Insa este frumos, adrenalina iti intra in sange iar muntele care adineaori iti parea prieten, acum iti pare un urias periculos si sinuos. La coborat, articulatiile genunchilor si gleznele au cel mai mult de suferit, asa ca nu strica un bandaj elastic despre care am mentionat si mai sus. Sa aveti grija sa va calculati foarte bine timpul de coborat ca sa nu va prinda noaptea in padure si sa va ia la harta Mos Martin ca ii mancati zmeurelele si fragii. 

Ajunsi la poalele muntelui, va puteti relaxa picioarele obosite la una dintre numeroasele terase si pensiuni de la poala muntelui, privind cu mirare in sus si intrebandu-va: Oare pana acolo sus am urcat eu?

Merita tot efortul, toata febra musculara si sudoarea. Este un drum pe care oricine trebuie sa il faca macar o data intr-o viata de om. Luna isi facu aparitia mai repede decat ma asteptam. Cu un covor de stele prea-stralucitoare, aceasta invalui Ceahlaul intr-o aura mistica. Brazii seculari, ca niste ostasi de neclintit, intregeau ca o rama tabloul. Am lasat in urma muntele cu speranta ca poate in viitorul apropiat ii voi descoperi din nou frumusetea. 

In loc de incheiere, o strofa din "La Ceahlau" de Alecu Donici:

"Te mai zarii odata, te revazui, gigante,

O, dragul meu Ceahlau!
S-ale tale suvenire in inima-mi sapate,
Imi zic ca-s june eu.
Subt ale tale poale sunt si voi fi tot june,
Caci tu nu-mbatranesti,
De mii de ani atata te-nalti ca o minune,
Subt boltele ceresti.
Tu ai vazut in juru-ti popoare felurite,
In lupte furnicand;
Romanul insa singur cu inima fierbinte
Statu te admirand."

Va astept impresiile si comentariile. Roxana M.Costea