Casele stau afara pentru ca ... asta fac ele in general. E de datoria lor sa stea drepte si impunatoare in furtuna,soare, ploaie, vant, ninsoare, protejandu-i pe cei dinauntru.
Casele sunt alese in functie de gusturile fiecaruia: unii prefera casele doar de fatada, altii sunt interesati de arhitectura,istoria si complexitatea acesteia, unii accepta si o casa sub asteptarile lor, urmand ca sa o imbunatateasca pe parcurs, pe cand altii sunt indecisi si raman fara casa. Iar casa ramane, astfel, fara casa.
In casa perfecta te simti comfortabil si in siguranta indiferent de vreme pentru ca "acasa" e acolo unde iti este inima. Te adapostesti in casa si te lasi cuprins de dragoste, visare, te dezbraci de tine si devii unul/una cu aceasta. Iar cand pleci in lume, cand esti in mijlocul ploilor si furtunilor, nu-ti doresti nimic altceva decat sa ajungi acasa/ sa te intorci inapoi, acasa.
De ce nu au si casele casele lor?
Ei bine, ele au. O casa poate fi numita casa atunci cand este locuita, cand traieste un suflet de om in ea. Desigur, de-a lungul timpului au trecut mai multi oameni printr-o casa, murdarind-o, scrijulindu-i peretii si facand numai haos, insa o casa se desavarseste cu adevarat numai atunci cand isi gaseste un locatar stabil, care sa aiba permanent grija de ea si sa o intretina, proprietarul devenind, in acest fel, o casa pentru casa. Pana atunci, este doar o cladire, un imobil neinsufletit si tern,un amalgam de caramizi, ciment si barne de lemn,care isi asteapta locatarul care sa o desavarseasca. Si oh, cate case fara stapani sunt si cati oameni fara case ...
Pentru cei care au uitat unde este acasa, "Intoarce-te acasa!"
Pentru cei care inca nu stiu unde sa o gaseasca, "Acasa" e acolo unde iti este inima."
Iar pentru cei care au o casa, "Bine ai venit acasa!"
 |
| Pentru ca despre asta e vorba.... |
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu