
Se aproprie sarbătorile de iarnă,prilej cu care se organizeaza numeroase campanii de caritate.Desigur,este un lucru minunat sa aduci o bucurie unei persoane pline de suferinţă,dar am intâlnit cazuri in care copii abandonaţi se luptă să îşi gasească familia.Şi chiar despre aceasta vreau sa dezbat:mamă este cine te naşte sau cine te creste?
Fiecare dintre noi se simte ataşat încă din primele secunde ale vieţii de mamă.Toţi am stat în burta mamei 9 luni de zile,însă nu toţi beneficiem de dragostea maternă şi după naştere.Conform unui studiu,9000 de copii sunt abandonati anual in spitale.Dintre aceştia,unii ajung în centre de plasament,familii adoptive,sau unii pleaca la muncă în străinatate.Acum...o mamă îşi poate abandona copilul din diverse motive si din această cauză n pot să judec.DAR,o dată ce mama ta te-a refuzat să te crească,te-a refuzat să te iubească,nu înţeleg de ce unii aleg să îşi întâlnescă mamele pentru a le reproşa apoi "Dacă nu m-ai vrut,de ce m-ai născut?"
Şi din nou ajung de unde am plecat.Eu consider ca mamă este cea care te CREŞTE,deoarece mama adoptiva te invaţa să vorbesţi,sa cânţi,sa mergi,sa te comporţi,iar nu cea care te-a lăsat în spital sau în centrele de plasament.Mama adoptivă este cea care îţi arată dragoste,care stă la capul tău când eşti bolnav şi care te susţine în orice faci.Unele mame îşi recupereaza copii,altele pun punct şi o iau de la capăt în străinatate.Nu mi se pare moral şi nici omenesc.
Acum,unii ar spune "Păi dacă nu avea condiţii,nu avea bani,tatăl era un bătăuş/alcoolist,etc. cum sa mă crească?"Nu este adevărat.Întotdeauna se găsesc soluţii pentru astfel de probleme,totul ţine de voinţă.Iar la urma urmei,stau şi mă întreb:păi dacă nu ai condiţii,de ce mai faci copii?
În fine,eu cred că mamă este cea care te creşte,si nu care te naşte :D.Şi că tot discutam pe aceasta temă,citiţi un articol care prezintă nişte cazuri fericite ale perseverentei unor copii.Aştept parerile voastre.